s-a dus totul dracului

"Banul, ochiul dracului"

Banul - ochiul dracului -
Devalorizat, scânteie
Când spre fundul sacului,
Când spre gura de femeie.

epigramă de Horia Zilieru din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui suplinitor

Pe la şcoli, câte un an
S-a tot perindat Grigore,
Că s-a dus să ia un ban,
Nicidecum să facă ore.

epigramă de Corneliu Vasile din Epigrame şi alte versuri umoristice (septembrie 1996)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne! Dar cu tata ce-ai avut? S-a dus într-o dimineaţă devreme să stea de vorbă cu tine şi nu s-a mai întors...

aforism de Teodor Dume din Dresorul de umbre pierdute
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a isprăvit. A existat o vreme când cinematografia putea să aducă un plus societăţii, însă acel timp s-a dus.

citat din Jean-Luc Godard
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din viaţă

Mi-a bătut în poartă Fericirea
Şi intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

Mi-a bătut în poartă şi Necazul.
Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşă
Şi m-a aşteptat până-am venit.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitatea bogăţiei

Astăzi mi s-a confirmat,
Că de mult i s-a dus buhul:
Pe cât este de bogat,
Pe-atât de sărac... cu duhul

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de supravieţuire

Doamne iar am încurcat-o
viaţa mi s-a dus la dracu'
şi-i spun morţii adorato
de-azi cu tine-mi fac veacul

Viaţa mea s-a dus la dracu'
doar iubirea o sus-ţine
dacă-aude pitpalacul
sigur moare de ruşine

Cum iubirea mă susţine
când zic morţii adorato
numai mort îmi este bine
Doamne iar am încurcat-o

Viaţa mi s-a rupt în patru
ca o piesă vai de teatru

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul se pierde

Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.

Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spaţiului - cel fără de nume.

Viaţa nu s-a sfârşit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în aşteptarea fiinţei ce se revolta
cândva, undeva, în ţara uitării...

Totul este la locul său ca altădată
deşi totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spaţiul fără de timp,
în timpul fără de spaţiu...

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprindeţi luminile să pot găsi ce caut

Există mai mult decât o subtilă diferenţă
între a fi de patruzeci sau a merge pe şaizeci de ani.
Când aveam patruzeci mă trezeam în fiecare dimineaţă
fericit, erect, şi gata pentru sex. Cântam sub duş
câte o oră înainte de a pleca la muncă.
La şaizeci, mă trezesc cu dureri de spate şi
într-un minut orice pornire aş fi avut s-o scol şi pe ea
s-a dus, odată cu urinatul matinal din duş...
În vremea asta doamna grasă cântă în celălalt duş...
Despre cât de frumoasă este viaţa...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La restaurant

Cu o muscă-n farfurie,
S-a dus naibii ostropelul!
Mi s-a întâmplat chiar mie
Şi le-am zis, c-aşa mi-i... felul!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!