involuntar

Cineva?! Desigur, reclamanta cea brunetă, cu ochii albaştri precum cerul senin. Dar ce naiba tot spunea?! Lucian trebuia să fie mai atent, pentru că, involuntar, dădea glas gândurilor sale, ceea ce era destul de periculos. Maria însă nu era nici curioasă, nici indiscretă, deci, nu insistă asupra lui cu întrebări incomode, care să-l deranjeze.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt unele experienţe în viaţă care te metamorfozează instant, involuntar, forţat. Eşti pur şi simplu expulzat din mediocritate fără drept de apel. Trăieşti totul cu o altă intensitate şi priveşti lumea dintr-o nouă perspectivă. Devii actor fără să vrei... Rolul tău principal e să îi iubeşti pe oameni chiar şi atunci când ei nu merită şi să fii recunoscător pentru fiecare secundă trăită. Nu ai alternativă!

citat din Michelle Rosenberg (26 iunie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vogă

Dorinţele în şi pentru sine
Devin idei multiplicate
Dintr-un infinit mental
Uneori din stări stridente
Alteori din fermentaţie
Începând cu alfabetul
De la originirelative
Prin etape premonitorii
Fiecare in acord idilic
Cu starea de rumoare
Evident mai în taină
Decât practica curentă
Dependenţa de artă
Poate derivând din har
Ca mod stringent de viaţă
Se pretează involuntar
Între alfa şi omega
Numai şi numai la cei aleşi.

poezie de David Boia (14 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento mori

... tu nu uita că vei muri
mereu uitând că te-ai născut
nu pur şi simplu pentru- a fi
ci pentru- a fi ceva mai mult
decât un simplu omulean
bătut de griji şi de nevoi
ducându-şi oropsit alean
spre ce e dincolo de noi
subconştient, inconştient
involuntar şi lapidar
priveşte viaţa imanent
drept temporar, dar totuşi dar
iar moartea- drept o veşnicie
stabilă, dreaptă şi egală
cu spaţiu şi cu energie
neperceput, nesenzuală...

poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce adevărul doare

Când, strecuraţi în paginile vieţii
I-am înteles şi vorba şi tăcerea,
Involuntar, o facem pe profeţii
Să-i desluşim trecutului durerea.

Mai despicăm în patru fire, părul,
S-alegem dintre ele partea bună,
Să ştim, măcar odată, adevărul
Şi să trăim o zi fără minciună.

După un timp, paşim în ziua-n care
Gândirea sparge cele două stânci;
In timp ce adevărul... numai doare,
Minciuna lasă-n tine, răni adânci.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătoarea de suflete

Se porneşte vânătoarea de suflete...
Un anticrist involuntar programat
A ascuns munţi în cenuşă
Şi lumina în întuneric.
A azvârlit către cer nisipul răscolit
De ciotul trupului obosit.
S-au spulberat stelele,
Iar ochiul i-a lăsat golul
Să caute printre morminte
Aduceri-aminte.
Se vând la second-hand propriile iluzii...
Se creează confuzii,
Se observă contuzii...
Gândim să licităm sufletul,
Căci ne este netrebuincios
Şi stingher
Printre banalele şi rătăcitele suveniruri
Şi păcate strigătoare la cer.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală şi am comis un furt involuntar, dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mâna, cu ochii închişi, tocmai pe bucata asta de săpun, aşa cum tânărul orb, deşi o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeaşi întretăiere de drumuri? Ce seu s-a topit în bucata alunecoasă, ce seminţii blestemate respiră în diafanul parfum de citron?... Totul începe de la detalii. Detaliile sunt ale tuturor. Săpunul mi se lipeşte de degete în buzunar, nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu.

Nora Iuga în Săpunul lui Leopold Bloom (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

O formă de metabolism bazal,
Ce prin noroc e involuntar,
Se aplică în stadiul planetar...
E, zi de nopţi, e universal.

E-o pierdere-n volum de viaţă,
E-un paradox de viu câştig,
E timp, din timp, ce-ai stat covrig
În pântecele... start de aţă.

E-o descărcare de sublim
Cu eroi mascaţi cu alte feţe;
Fiori uitaţi, pot să te îngheţe...
E-un thriller maxim, e un film.

E odihna sufletului, minţii;
Ce pierzi din zi, trăieşti în noapte,
N-ai ochi, nu-s vorbe, nu sunt şoapte...
E SOMNUL... ce-au etern părinţii.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţa reunită a sunetului de bază şi a familiei sale, născută involuntar din om, nu există în lumea pe care el o denumeşte naiv "natură". Omul creează condiţii astfel încât acestea să apară. Împrumută, fură cosmosului această singură manifestare, care, fără el, nici nu există. Însă nu pentru mult timp. Până şi sunetului unic îi va fi reamintită originea sa şi îi va fi rechemată neîntârziat. Până şi acesta dispare. Şi el trebuie să ia loc în masa materiei inerte din care a fost smuls. Efectele secundare, pe care el le-a dezvăluit, nu sunt altceva decât puncte diferite, de oprire, clar delimitate, pe calea dispariţiei sale finale.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pasul, traseu involuntar
unde să opresc
mă voi aşeza între sânii tăi
respirând un petec de cer
pământul trebuia să fie rotund ca să ne iasă zidurile exacte
am dat zidul la o parte
amintirile nu-mi dădeau pace
într-o altă dimensiune poate aş gândi altfel
era fiorul a ceea ce nu puteam rosti
ascultam bătăile luminii în aripi de fluturi
era târziu şi era noapte
noaptea respiram dumnezeieşte pe pântecul tău
mă oprisem pe ţărm
desenând poeme pe raza de lună
împletind părul tău cu fire de dor
oprind firesc un sărut într-un tainic descânt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!