ziduri

Nu sunt singur

nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,
am şi-un tunet rupt din ceruri când îmi oboseşte glasul,
am şi Soarele şi Luna, am şi bolta înstelată,
am şi-o poză cu o fată cu rochiţa dantelată.

nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,
am speranţe-n depărtare, am şi ziduri după ziduri,
am şi-o muză ce mă doare printre vise fără număr,
am şi stropii grei de ploaie picurându-mă rar pe umăr.

nu sunt singur, am credinţa şi mă rog la sfânta cruce,
am şi vise colorate, am şi lacrime caduce,
am şi-o inimă ce bate, bate-ntruna ca o toacă,
am şi-un înger şi un demon îndemnându-mă la joacă.

nu sunt singur, am un suflet rătăcit printre cuvinte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă morţii din morminte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă valul când se sparge,
nu sunt singur într-o mare scufundare de catarge.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt dependentă
de gustul de cimbru
crescut pe ziduri înalte
ce miros a mâini frânte
pe coama cailor sălbatici
dependenţi ca mine şi voi
de gura de aer şi cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansă

Şansa pietrei de a fi comparată cu o inimă,
şansa inimii de a se auzi bătând şi prin ziduri de piatră.

Legea bastiliilor de a se nărui.

Şansa ta, libertate.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziduri de roze galbene

Printre fire de sentimente trăim
capitolele unui scenariu urmărim.
Prea mult poposim într-o poveste goală,
ne afundăm în lumea zgomotoasă reală,
într-un moment ce nu mai curge,
îngheaţă apusurile şi le stinge.
Noi camere albe să căutăm
cu stucaturi de aur să le decorăm
ferestrele apoi să le aruncăm
vântul să îl respirăm.
O grădină şi un labirint să ne regalăm,
pân'la bătrâneţe să ne jucăm,
în fiecare zi să ne-alergăm,
ziduri de rose galbene să-mbrăţişăm
şi cu-ale lor petale, scuturi de iubire să creăm,
visele ce vor veni, să le protejăm.
În trişti, nefericiţi să nu ne transformăm...
Atitudinile şi numele să le schimbăm,
briză şi siroco, ţărm şi val să ne chemăm.
N-avem forţe să ne-ntoarcem înapoi

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coame de cai

Hieroglife vechi în cetate
coame de caii
coloane întortocheate
drumul e îngust
sterile ziduri
de piatră
glorie uitată
înţelepciunea lor
mă întristează.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o singură casă stă dreaptă
între firele de iarbă aplecate
cât voi putea să-mi sprijin privirea de ziduri
în spatele cărora mama toarnă lapte în farfurie
fără să se teamă că o mătură vântul

poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubirea mea pentru tine
e o închisoare
fără de ziduri
şi paznici

poţi evada
şi poţi rămâne
atâta timp cât sângele tău
îmi va fi culcuş.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Ziduri duşmănoase
mă-nsoţesc
pretutindeni
între deznădejde şi speranţă
marea se uneşte cu cerul

urmele paşilor
trec nevăzute

sunt singur

umbra-mi rămasă lipită
de tălpile ei
refuză să mă urmeze.

poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi poezia

faţă în faţă
ne privim
îndelung
ea înşirată pe ziduri
eu făcută bucăţi
ne luăm de mână
şi visăm
că am ajuns
sub cearşaful alb
lângă tine
asta ca să ştii
cât suntem
de singure

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

fuioarele de lumină măturau peretele
se auzeau ronţăieli îndepărtate
nu erau simpli şoareci sau şobolani
câteva creaturi priveau printr-o gaură
apoi mâncătorii de ziduri s-au întors la munca lor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!