racoros

Erau suflete care aruncau păcate într-o fărâmă de Rai. Şi dintr-o dată visele străbăteau goale furtuna gândurilor tăinuite într-o şoaptă de rouă. Timpul desena amintiri. Erau suflete în care liniştea curgea lin ca o boare de vânt răcoros. Unde era fericirea?

Andreea Palasescu (17 octombrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VĂRATIC DUH

Neserios, văratic vânt,
Poale ridici pe trupul frânt
De dor şi, fără crezământ,
Priviri cobori până-n pământ.

Văratic vânt neserios,
Buze usuci pe guri, şi jos,
Pe trupul cald şi ruşinos,
Pui guri de sânge răcoros.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceste flori sunt create, orice lucrare vie e făcută de către puterea divină atotpătrunzătoare. În Biblie e descrisă ca adierea răcoroasă a Sfântului Duh; în Coran, ca Ruth, iar în filozofia indiană e descrisă ca Paramchaitanya. Adi Shankaracharya spunea: Saviram. "Saviram" înseamnă "răcoros".

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă vântului

smintit de ceasul târziu revărsat
peste mine ca o pedeapsă
mă bate grozav la cap ce cazne
îndur de dragul unui firicel răcoros

ridic odă unui vânt care aduce
zvonuri zi şi noapte pe-un liman
nisipos cu miei de material plastic
aproape albastru în bătaia soarelui

vântul mângâie tot ce iubesc
de aceea merită să-l slăvesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castana surprinsă

Toamna-i răguşită frunzărind fanfare
mă aştept din urmă să rămân în faţă
mă chiulesc prin parcuri pe alei contrare
smântânind un nor
dis-de-dimineaţă!
Toamnă cu tomnatic balansat în gene
băncile cu lene şi-au întins
simetric
tăieturile din vene.
Răcoros în alge, lacul antipatic
cu miros de pene
e surprins
de-o goală şi convinsă
castană ce strigă
dintr-un buzunar...
În urma ei un avion decolează cerul.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea, treaz

Odată cu aerul răcoros strecurat prin bambuşi în dormitor,
Lumina lunii umple fiecare colţ al grădinii noastre.
Stropi grei de rouă atârnă sau se preling pe frunze.
Stele apar de nicăieri, sclipesc, apoi dispar.

Licurici fulgeră prin umbrele nopţii. Trezite din somn,
Păsări de apă încep să strige, căutându-se.
Toate lucrurile sunt prinse între sabie şi pavăză,
Toate regretele uşurate – trece o noapte clară.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

În seara asta singur nu mai sunt
Pe geam pătrunde raza unei stele
Nemaivorbind că-n pipa de cireş
Găsit-am un gândac de duşumele.

În seara asta, musafirii vin
Cu flori, cu gânduri bune, cu "Ce bine
Că ne-ntâlnim măcar din când în când
Să mai vorbim de noi, de ei, de tine."

În seara asta versul e curat
Şi răcoros ca vinul din ulcele
Din pipă fumul urcă-nmiresmat
Şi se înalţă-ncet până la stele.

poezie de Mihail Mataringa (1 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile scurte, de veghe

Ca o masă de lumină asfinţeşte pământul
sub cer lipseşte apa dătătoare de viaţă,

cântecul armonios al ciocârliei.

Nopţile scurte, de veghe,
timpul aşezat pe talerele în echilibru
va trece nepăsător peste ramele lumii
uitând că Dumnezeu există.

Sunt prea albastre de catifea simţurile
ce mă cuprind prin sângele răcoros,
voi înnopta în cuvinte cu sensul în bucle
argintii şi bogate.

Între cer şi pământ norii-s albi şi goi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Splendori în castani

castanii-şi proiectează florile spre cer
cu rafinament cu multă elegantă
zâmbesc fericiţi că au răzbit prin ger
că au în rădăcina eroică substanţă.

fiecare floare parcă-i o făclie
aprinsă de lumina de la Înviere
minune divină din cânt de ciocârlie
extinsă în azur fără bariere.

măreţii sub soare oglindite în lac
vântul le adie în ramuri de speranţă
în frunziş răcoros cântă un pitpalac
păsări şi copaci fac mândră alianţă.

candelabre aprinse la picioarele Tale
Doamne ne vorbeşti prin minuni vegetale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada voalului căzut (sau catehism eretic)

careva a spart geamul
la barul de noapte
un fluture, probabil acelaşi
emigrat aici pe buza Fecioarei din piatră
din colţul străzii

orbul, prosternat, îi aprinde o lumânare
tot oarbă, ce ştie el!...
o lasă la picioarele Fecioarei -
dorinţa tainică i se împlinise chiar înainte de rostire
în sinele luminos

duhul fetei ucise
în barul altei nopţi, demult
abia acum ieşi prin spărtură -
voalul ei franjuri atinse răcoros lumânarea
şi umbra fluturelui

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!