portocale

Vino îngere

Vino iar îngere
ţine-mă strâns de mână când trec strada
fără tine fluviul acela fără deltă e o baltă amărâtă
iar polii magnetici sunt două puncte lipsite de sens
iar globul
pe care îl învârteam la geografie e doar o minge de cârpă
conturând anii mei rostuiţi aiurea cu sau fără portocale în sacoşă [...]

poezie de Radu Tudor Ciornei
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocolata

Simplă, dulce, amăruie,
Albă, neagră sau "căpruie",
Că-i tablete sau batoane,
Sau sub formă de bomboane,

Că-i cu lapte sau stafide,
Cu alune, arahide,
Afine, căpşuni, migdale,
Cu banane, portocale,

Zmeură sau marţipan,
Caramel, fistic, susan,
Cu iaurt, cireşe, mere,
Mure, merişoare, pere,

Că e cu sau fără cremă,
"Simfonie" sau "poemă",
Orice fel de ciocolată
E grozavă, minunată.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mic copil visul meu a fost să zbor şi, împreună cu regretatul meu văr George Gh. Fernic – căzut eroic la marele Miting Internaţional de aviaţie de la Chicago la 22 octombrie 1930 – construiam din cutii goale de portocale, avioane. Moartea vărului meu nu a făcut decât să aţâţe şi mai rău flacăra ce îmi ardea sufletul şi nu aşteptam decât ziua să purced pe glorioasele urme lăsate de el.

Ionel Fernic în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna absenta

Amintiri cu portocale şi staniol,
Cu brazi aduşi de prin păduri departe,
Cu nopţile încremenind domol
Sub vocea stinsă-a literei din carte,

Cu flori fără de număr şi de rost
În gheaţa din ferestre răsărite,
Cu chipul sfânt al celor care-au fost,
Cu gânduri mii şi-adesea rătăcite

Prin viitorul ce-l trăiesc acum,
Aici şi între-aceste ziduri ninse,
Cu oameni care trec încet pe drum,
Cu case mici şi cu lumini aprinse.

poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi imaginez o livadă de portocali la Polul Nord şi deodată locul îmi pare mai cald, mai blând, mai lipsit de monotonie şi mai prietenos. Mă şi văd şezând pe o banchiză cu reflexe albăstrui, savurând un suc de portocale şi admirând valurile verzui-roşiatice ale aurorei boreale. De fapt, e un ger năprasnic, e o linişte angoasantă, e un nefiresc romantic şi deopotrivă înfricoşător, dar livada de portocali îmblânzeşte atmosfera şi împinge întregul peisaj dincolo de limitele suprarealismului...

Mihail Mataringa (20 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruptura

încă unui om tare i s-a deschis
sângele e acum la culoare
ca o băutură răcoritoare de portocale -
epidemia de gripă în plină vară solară
duce, cu roşul din rât, la această
schimbare, sau bulele de oxi

gen din saliva femeii vindecătoare?...

aici m-ai pierdut, enunţă editorul în alb,
actele de şamanism din tribul poeţilor
nu le vom publica, nu câtă vreme
carantina de azi rămâne o încercare
gravă de rapt! - de culoare
invitată la (s)curgere, nu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri cu suspine

Sare pe covor,
Îmi lipsesc zâmbetele tale.
N-am vrut să fie prea uşor
Doar iarna găseşti portocale!
Ne privim doar în gând
Cu dorinţele-n cătuşe,
Nu vreau să stau la rând,
Vara, ai grijă la căpuşe!
Te găsesc într-un parc
Mergând spre mântuire,
Cupidon n-are arc
Toamna, pisicile fug din mănăstire!
Nu ştiu, mă vrei, te am,
Tabloul nostru a rămas un nud,
Vând fericire doar la kilogram
Primăvara vine, suspini, te aud!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firmament dat la maximum

Dragostea-i un portativ
plin de stele muzicale
la pian ultimativ
cântă două portocale

Plin de stele muzicale
iarăşi este firmamentul
noaptea numai în sandale
cântă patu-i accidentul

Iarăşi este firmamentul
la pian ultimativ
începe bombardamentul
dragostea-i un portativ

Plin de stele muzicale
firmamentu-o ia la vale

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străzi cu numele tău

doriei

şi ce dacă toate oraşele au nume
eu le chem în gând
de obicei seara
după amintirile mele
unele au nume de fete
altele de anotimpuri
dar niciodată nu le spun despre tine
tu eşti oraşul meu cât o lume
din care nu ies decât
pe fugă
când tu dormi
merg să caut portocale
cu coaja groasă şi parfumată
care
strânse între degete dimineaţa
îţi proiectează visele
deasupra unor oraşe uitate
şi în care străzile

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Ploeşteanu (7 aprilie 2017)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţuica românească

Spună cin' ce-o vrea să spună,
Ţuica este doar de prună.
Din gutui, caise, mere,
Tescovină, piersici, pere,

Vişine, căpşuni, scoruşe,
Portocale, corcoduşe,
Dude, mure sau cireşe,
Coarne, zmeură, măceşe,

Coacăze sau mandarine,
Afine sau clementine,
Faci rachiu sau pălincuţă,
Însă nicidecum ţuicuţă.

De Piteşti sau Livezeni,
De Văratic sau Văleni,
Ţuica noastră românească,
Cine-o face să trăiască!

poezie de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (15 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!