oameni de nimic..

Cuie zâmbesc

Mă crucesc că înnebunesc
Numai văd nimic, chiar orbesc?
Oameni toţi se iubesc!
Şi-n satire îi sictiresc...

Cred că demonic vă greşesc
Adevărul nu vi-l vorbesc..
Răstignirile-mi doresc?
Cuiele chipuri zâmbesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nimicului

Din nimic - zidesc nimicul…
Soarele, pe boltă sus,
S-a urcat, săltând buricul…
Noaptea-n fund de iad s-a dus.

Vrăbii, vânt şi disperare…
Zac - de doruri părăsit;
Din nimic - nimic răsare…
Unde-i tot ce-am îndrăgit?

Frica tot mai des mă paşte
Zi de zi şi ceas de ceas…
Din nimic – nimicul naşte…
Şovăie stingheru-mi pas.

Gânduri negre-mi sunt stăpâne
Nu mai am nimic de-ascuns…
Din nimic – nimic rămâne…
Zile am trăit de ajuns.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni

Văd oameni cu figuri din plastic
Pierzându-se-n gesticulaţii,
Cu tonul acru şi bombastic
Bălesc scornind elucubraţii!

Văd oameni cu figuri din piatră
Şi totuşi slabi şi instabili,
Mânaţi de spiritul de şatră
La speculaţii, ce abili!

Văd oameni cu figuri din tablă
Cu graiul răguşit de-angină...
I-aud şoptind c-ar fi o rablă
Mâncată straşnic de rugină.

Văd oameni cu figuri de-aramă
De bolovani, părând o pietricică
Şi să pronunţe cum îi cheamă
Îi simt cum li se face frică...

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Frunză (24 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nou

Nimic nou, nimic vechi
Hâde vorbe-n urechi
Săpate pe la spate
Pe frunti încrustate

Ce-mi iesă înainte
Cu soapte-ndulcite
Cu argint poleite
De măşti ce par sfinte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic şi nimic

eşti cea mai frumoasă
din toate câte sunt

nimic nu rămâne
mi-ai spus

toate nopţile curg
în frumuseţea ce piere
spre un statornic tărâm

tărâmul damnării

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări

Am aşteptat de la oameni, să fie ei înşişi,
mă mir că nici acum nu înţeleg
în acest senin de primăvară,
cum se topeşte viaţa,
asemeni gheţurilor albastre.
Şi totuşi dragilor, ghioceii
sunt gratis
nu costă nimic
POATE
doar... o singură aplecare.

poezie de Lusiana Drăguşin (6 ianuarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sare şi piper

... nu mai am nimic din ce-am avut
nu mai e nimic din câte-au fost
toate sunt un nod ce m-a durut
nodul vieţii mele fără rost

nu mai simt nimic din ce simţeam
nu mai văd nimic din ce-am văzut
singur stau cu mine lângă geam
şi aştept s-aud de n-ai trecut

nu mai cred în nimeni şi nimic
nu mai am iluzii să mai sper
singurul rival şi inamic
sare-i pentru mine. Şi piper...

poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie în cer

Astfel că până la urmă acolo era nimicul.
El a fost pus înăuntrul nimicului.
Nimic nu i-a mai fost adăugat
Iar pentru a dovedi că n-a existat
Nimicul fost zdrobit de nimic

Ciopârţit cu un nimic
Amestecat într-un nimic
Întors cu înăuntrul în afară
Şi împrăştiat deasupra nimicului –
Astfel încât toată lumea a văzut că n-a fost nimic
Şi că nu mai era nimic de făcut

Aşa că toate a fost lăsate baltă. Aplauze prelungi în cer.
A lovit pământul şi s-a spart deschizându-se –
Acolo zace Cioara, cataleptică.

poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoarţă

anumiţi oameni mor mai adânc
limbaj subtil, însemne scrijelite
în memoria copacilor din ţările reci
portocale
şi miros a copilărie

anumiţi oameni mor mai des
linişte ascuţită, perfidă,
taste tocite noapte de noapte
un oraş cu vise refuzate sistematic
şi fără rost

anumiţi oameni mor mai mult
atât de mult încât timpul
uită să curgă sau poate
pur şi simplu
se termină

anumiţi oameni mor
şi-n urma lor

poezie de Andrei Horia Gheorghiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi nimic

Cât sufeream
Iubind
Chipul tău.
Şi, poate, te gândeai
La mine.
Deşi nimic...
Cum larme
De piano
Ca ploaia,
Sau violina ţipând
Ca pentru momiţe...
Deşi nimic...
-Apoi, fanfara pentru trai,
Şi convorbiri savante...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!