intreg

Seară

Un păianjen, ca un neg,
Umblă lung, în şase peri.
Abia-l vezi şi e întreg
Cu nevoi şi cu dureri.

Vine de la munca lui ;
Nu se-nşeală de picior.
Îl aşteaptă colo-n cui,
Casa prinsă de urcior.

Nu mă vede, nu mă are,
Nu mă ştie de nimic.
De ce-oi fi atât de mare?
De ce-i el atât de mic?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost Nordul şi Sudul meu, Estul şi Vestul –
M-am dăruit cu totul lui, nepăstrând restul;
A fost cântecul meu întreg, zarea albastră.
Credeam că dragostea-i eternă. Am fost proastă.

poezie de Wystan Hugh Auden din Douăsprezece cântece, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pământu-aş vrea să-i fie sânu-i,
Iar sânul ei, întreg pământul,
Mai bine-aş fi murit decât
Să trec prin acest jar, răbdându-l.
Cu sângele-mi să spăl murirea
Şi-n piept să-i ţin adânc mormântul.

poezie de Ibn Hazm al-Andalusi din Colierul porumbiţei
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu lipsesti din chinul meu

incerc sa nu ma mai gandesc la sangele ce curge pe cearceaf, dar pur si simplu nu pot... durerea imi fixeaza privirea catre pacatul savarsit... acum mai lipsesti tu, si as putea spune ca iadul e intreg...

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă cu tine (pentru iubitul meu soţ)

Iubitule
ia-mă cu tine şi
du-mă la capătul lumii
dar... lasă-mă acolo...!
Lasă-mă să mă dezintegrez
fiindcă, la prânz
ţi-am azvârlit iubirea,
cu tipsie cu tot...;
să mă asfixiez, căci, la cină,
am vărsat cupa cu ozon,
părtinită de tine...;
să mă topesc de dor, pentru că,
deunăzi te-am părăsit o clipă...!
Du-mă dincolo de apă,
de lumină, de viaţă şi,
fiindcă ieri am scăpat stropul de rouă
de pe buzele tale,
astâmpără-mi setea cu pelin...
cu absint...
sau cu... lacrimile

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (12 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare la rever

nu am să dau flori unui întreg oraş
nu poate sufletul să doară îndeajuns
nici să sărute fiecare secundă
de zâmbet frumos

nu port destulă primăvară în buzunare
am doar o butonieră
şi un rever cu o floare
crescută din inima mea

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

X

O, suflet care-ncepi evaziunea
în chiar clipa în care te naşti-
o, suflet care te-ai născut perfect
numai lucrarea ta este eternă

risipind, numai tu nu adaugi
nimic niciodată în locul risipei-
numai tu eşti inepuizabil

numai tu pe toate întregindu-le
rămâi întreg

poezie clasică de Ioanid Romanescu din Orpheus (1986)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Multe nu vreau de la această viaţă:
Doar un mănunchi de taine să dezleg
Şi-un purtător de Dumnezeu întreg
Să fiu din amurgire-n dimineaţă.

Precum Ignatie, sfânt mucenic,
Ce şi ucis fiind, nu se pierduse,
Să cred că Totu-mi eşti, că-Ţi sunt nimic
Şi-n inimă să Te am scris, Iisuse!

poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Cânt pe inimă ca pe-o frunză de fag
Stau oamenii-n drum să m-audă cum cânt,
Se uită unii la alţii tăcuţi
Şi se-ntreabă ce pasăre sunt.

E prea mult cântec împrejurul nostru,
L-ascult cu ei şi nu-l mai înţeleg,
Parcă m-aş fi temut să rup o frunză
Şi am cântat dintr-un copac întreg.

poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada

mai am atîtea amintiri
de care voi să scap
-un car întreg cu coviltir
şi altul cu proţap
şi curg la vale traşi de boi
la deal de draci
ş-apoi se-nhamă când strigoi
când stol de raci
şi mă trezesc într-un târziu
printre martiri
plantând livadă in pustiu
cu amintiri..

poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!