inimă

Camera suspinelor

Camera suspinelor.
Câinele care-şi roade vechile visuri.
Un zid în noi
între inimă şi cealaltă inimă.
Toate lucrurile astea
care-au luat locul copiilor!
Dragostea ca un rechizitoriu.
Lumânarea aprinsă
de cuvintele moarte.
Privelişte inexpugnabilă spre îndoială.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am luat cu mine

Am luat cu mine
pe drum de poveste,
o inimă bolnavă
şi pe mine bolnavă de inimă.

Autoportretul a rămas
agăţat în peşteră
unde fiecare stalactită
plânge
pentru un capăt de drum...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă, noi o să-l uităm

Inimă, noi o să-l uităm
În seara asta cristalină
Să uiţi căldura ce ţi-a dat
Iar eu să uit a lui lumină.

Când l-ai uitat te rog să-mi spui
Ca gândul să mi-l domolesc
Grăbeşte-te, nu zăbovi
Ca nu cumva să-mi amintesc!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa inimii

Inimă - ciutură spartă -
Cui mai duci apă la poartă,
Dacă nimeni nu mai trece
Să-ţi soarbă din apa rece -
Apă bună de descântec
De la ochi până la pântec?...

Inimă - ciutură goală -
Cine te spoi cu smoală
Şi te-ascunse în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ţi mai cerşească apă
Când de sete gura-i crapă?

Inimă - ciutura mea -
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ţi-au golit-o
Toţi cei care ţi-au sorbit-o!...
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie -
Dă-mi un strop de apă vie!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mi

Mai lasă-mi inimă o vară,
Să pot zbura, să pot iubi,
Ciudat probabil o să-ţi pară
Că până ieri ceream o zi.

Mai lasă-mi inimă o ploaie,
S-o văd cum trece fumegând
Şi cum copacii îi îndoaie,
Ca într-un vals, ca într-un gând.

Mai lasă-mi dorule un munte,
Mai lasă-mi, dacă vrei şi-o apă
Cu stea de-argint bătută-n frunte,
În poezia mea să-ncapă.

Mai lasă-mi dorule cuvinte
Să pot cânta nemărginirea,
Când m-o întreba "mă mai ţii minte?",
Mai lasă-mi inimă iubirea.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

O inimă pierdută
De lacrimi si de dor
De mamă si tată
De mângâierea lor.

Dorul ce se varsă
De sora si de casă
E mereu amar,
De lacrimi in zadar.

Dorul ce te apasă
În inimă mereu
Venin ce mă omoară
De dorul lor mereu.

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am murit

din dragostea neîmpărtăşită
de nicio femeie
făcută din coasta lui adam
ţineam trandafirul roşu
în mâna dreaptă şi aşteptam
iubirea să mă lovească
drept în inimă
să nu mă chinui mult
să nu am timp de reflecţie
de analiză temeinică
prefer o lovitură bine ţintită
direct în inimă
şi să cad mort de dragoste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce-mi mai spui

hei, inima mea,
tu ce-mi mai spui despre mine?
mă mai învie nopţi albe?
îmi mai sorb nectarul albine?

dar tu, inimă a lui,
pe unde-ţi mai umblă paşii
care cer străveziu
îşi îneacă pântec în tine?

tu ce-mi mai spui inimă nouă?
- mac sărutându-i aurie -
luceafăr rupt de azur să-mi plouă
senină noaptea praful de păpădie

ţi se vor tăia, inimo, aripile
şi-mi vei cădea în iarbă
îşi vor creşte pruncii în noi, luminile,
inimă, oarbo

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zumba

să-mi folosesc toată viaţa să trag ca o puşcă
dum dum dum
dum dum dum
atunci când te naşti toate lucrurile sunt mici
şi rămân mici
nimeni nu ţi-a spus mai mult
chiar şi mai târziu când înveţi dragostea
dum dum dum
dum dum dum să trag
viaţa toată s-o folosesc
inima cu cap
cap cu inimă
inimă cu inimă
inimă-cap
gânduri proaste găurite
să-mi folosesc toată viaţa
şi noi.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea ca o lumină

Fiecare dintre noi
are o poezie în inimă,
închide-ţi ochii
şi la fiecare bătaie de inimă
există un gând,
o emoţie, o amintire,
o lacrimă care se duce în jos pe faţă.
Mi-ar plăcea să-mi îmbrăţişez
timpul care a trecut,
apoi să zâmbesc
şi să rămân cu inima mea.

poezie de Eugenia Calancea (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!