diminetii

Vorbe seci

S-a pierdut în fumul de ţigară
gustul amar de cafea
al dimineţii.
Nimeni nu regretă
timpul împărţit la doi
al amintirii.
Numai surâsul uitat în oglindă
mai inventează fericirea...

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o viţă de vie

Ca o viţă de vie sunt eu,
care iubesc Soarele!
Şi-mi voi întinde lianele
pe stejarul argintiu în razele dimineţii,
ca să fiu stăpâna infinitului...

poezie de Iulia Mirancea (31 iulie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poteca Verde

Poteca neumblată
vreodată
spălată doar de roua dimineţii
se ascunde într-un ochi de umbră
Verde
El a trecut demult.

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de tine
Ca de răcoarea dimineţii,
În zăpuşeala
De la mijlocul vieţii.

Vreau să te simt,
Ca mortul-raza de soare,
Pe-a lui faţă
Fără culoare.

Te iubesc,
Ca însetatul-apa,
Ca înfometatul-mîncarea
Ce-i păstrează suflarea.

poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gleznelor mele
le plac secundele despletite
în roua şoaptelor tale
pe marginea dimineţii

micului meu Univers
îi suntem de ajuns NOI:

- Ai vreme de mine?
- Nu, nu am vreme! Decât de tine!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Iubito
ştiu că dorul şi depărtarea
ţi-au uscat buzele
şi ofilit sufletul
lasă-mă să fiu eu Primăvara ta
să-ţi înfloresc în suflet
şi să-ţi umezesc buzele
precum roua dimineţii...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se pot despărţi

oamenii de amintiri fără sânge
mult roşu
pe paleta dimineţii de iulie când
şi tu şi eu
am plecat în ţările noastre mai reci de
cât zilele ce
le-am trăit împreună – tu nu
plânge şi nu
mă fă şi pe mine să plâng

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa vieţii

În nepăsarea dimineţii,
coşmar străbătut
de reprezentări apocaliptice;
profeţii mincinoşi
ne-au înlocuit visele.
Urmărind orizontul răsăritului,
cu o doză de nebunie
– pretenţie absurdă –
iar trebuie să iau geneza
de la capăt.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă lăsa iar pradă în gheara dimineţii

Să nu mă dai uitării când noaptea va pleca
Să-nghită alte vieţi şi alţi iubiţi să strângă
În bratele pusti, unde mi-am pus eu soarta,
Şi unde i-am spus plânsului, să uite să mai plângă.

Nu mă lăsa iar pradă în gheara dimineţii,
Că rupe fără milă din mine atâtea clipe,
Ce le-am trăit cu tine, tot în pustiul vietii
Căci viaţa ta în mine, a învăţat să tipe.

Nu-mi lua de pe obraji puţina mângâiere
Pe care tu, străine, cândva mi-ai dăruit-o,
Pe când priveai spre ceruri mirat şi cu plăcere
Şi îmi şopteai suav, "nu mă lăsa, iubito".

Însă din ochi, te las să-mi iei tot răsăritul,
Căci mie îmi ajunge pustiul nopţii reci,
Şi îmi ajunge clipa, când te jucai tu de-a iubitul
Şi mă minţeai frumos, că mâine nu mai pleci!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această tristă dimineaţă

Cocoşul negru a cântat în zori
Spărgând lumina dimineţii,
Pădurea fără pomi foşneşte în fiori
Scuturând o frunză în amurgul dimineţii.

S-a înălţat spre cer un suflet pur
Să colinde printre stele-n veşnicie,
Trupu-i zace în pământul sur
Privegheat de-o candelă pustie.

Bat clopote în dungă a blestem
Ce a căzut în toamnă pe pământ,
Mă simt prea singur şi mă tem
Că viaţa toată zace-ntr-un mormânt.

E prea tristă această dimineaţă peste sat
În casa-n care s-a născut maestru,
De aici, din odaia cu un singur pat
Vă salută umil un trecător terestru.

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!