Poezii despre condamna, pagina 4
Mi-e toamnă
Tu nu-nțelegi... acum mi-e toamnă
Se zbat în mine vânt și ploi,
Ce la tristețe mă condamnă
Și gânduri pline de noroi...
Și soarele mi s-a ascuns,
Îmi trec prin vene reci fiori,
Iar sufletul îmi e străpuns
De bocet jalnic de viori.
Poate nu știi, dar toamna, eu
Mă-ncui în gândul meu posac,
Stau la taifas cu Dumnezeu,
Cu trup și suflet, toată, zac!
Tu nu vrei să mă vezi plângând
Nici dacă inima mă-ndeamnă,
Vrei s-alung gândul rău, râzând;
Acum nu pot... acum mi-e toamnă!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre gânduri
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre vânt
- poezii despre vioară
- poezii despre tristețe
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
Sentința-i divină
Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte
Frunze vai pline de toamnă banii zilnic ne condamnă
Ne-nvârtim în jurul cozii toți și genii și nerozii
Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas
Unde naiba te trezești te dai înger între pești
Cu țeapa sar toți pe tine de-aia cică sunt albine
Însă mierea lor e ura băga-le-ai în coastă sula
Să vezi dacă au curaj să te facă dac și azi
Ori cu coada-ntre picioare o tulesc peste hotare
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apicultură, poezii despre îngeri, poezii despre timp, poezii despre rai, poezii despre prezent, poezii despre picioare sau poezii despre pești
Seva speranței
n-am tulburat geneza cu tot ce-am trăit
sunt la milă Domnului ca să mă judece
am mușcat și eu din fructul oprit
cine mă condamnă, unde și de ce?
timpul a copt în mine roadele iubirii
le-am împărțit cu coala zi și noapte
sufletul trăiește triumful dezrobirii
de zeii olimpului creaturi stresante.
în cutia Pandorei n-a mai rămas nimic
și zeița Fortuna îmi azvârle speranțe
povara bătrâneții mi-e greu să o ridic
în răspântii tulbure cu discrepanțe.
îmi sunt alinare a gliei substanțe
spre cer se înalță duioase romanțe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre hârtie
- poezii despre fructul oprit
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre Pandora
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Din amintiri...
Din amintiri nu poți trăii la nesfârșit
Trăiește, și urează altora bun venit.
Nu are sens să trăiești cu amintirea
A ceea ce a fost... Sau jelind iubirea.
Pierdută, printre degete scăpată,
Rătăcită, nicicând recuperată.
Nu uita nimic... Dar nici nu gândi
Mereu întrebându-te ce-ai fi putut fi.
Puteai fi orice, puteai fi oricine,
Dar ai fost lăsat să te bucuri de tine.
De o iubire sinceră, iubire ce nu doare,
Și care-ti găsește și ție loc sub soare.
Nu condamna, crezându-te un zeu!
Că înainte de toate, există Dumnezeu.
poezie de Oana Alexandra Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre amintiri, poezii despre urări, poezii despre sinceritate, poezii despre existență, poezii despre degete sau poezii despre bucurie
Dacă mă vei mai iubi
Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
De la toamnă până la cealaltă toamnă,
Poate zilele nu se vor mai grăbi,
Spre-un sfârșit de an, ce mă condamnă.
Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
Până vin frunzele să mă colinde,
Poate nimeni nu va mai deosebi,
Două trupuri ce nu se pot desprinde.
Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
Până va fi coama munților ninsă,
Vino înainte să mă poată zdrobi,
Cavalerii albi din apocalipsă.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sfârșit, poezii despre ninsoare, poezii despre munți, poezii despre frunze sau poezii despre colinde
Anotimp cu nimbul aurit
gânduri au îngălbenit de-atâta freamăt
toamna s-a așezat și în sufletul meu
frunzele cad din arbori se aude un geamăt
viori în festival plâng la Ateneu.
a rămas nostalgia în ungherele vieții
și versurile scrise sub cerul zâmbitor
vise de împlinire trec prin vaporii ceții
semețe sunt ca brazii în minunat decor.
e un timp de reflecții care mă îndeamnă
să conserv în suflet trăiri de poveste
după orice vară toamna mă condamnă
să strâng înțelepciune din zările celeste.
timpul cu miracole lumea o înseamnă
sub soarele statornic ce lumină vestește.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre zâmbet, poezii despre visare sau poezii despre versuri
O, TU MINA ZEITATE...
O, tu mină zeitate nesătulă
Cu multe capete de galerii
Tu îți devori fără vreo milă
Ai pământului copii.
Nu ții cont de sentimente,
De ceea ce rămâne în urma ta
Îți îngropi în sentimente
Pe cei ce te-au creat așa.
Zeiță, tu ne dai doar bogății
Argint, aur, diamante,
Transformate-n bijuterii
Pentru sferele înalte.
În jurul tău sunt bucurii și jale
Având secrete ne elucidate
Din întuneric aduci lumini în cale
Dar curmi și vieți nevinovate.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre secrete, poezii despre nevinovăție, poezii despre lumină, poezii despre diamante sau poezii despre bogăție
Amor de toamnă
Toamna a coborât, de amor e flămândă
Ca zâmbetul tău pe sărutul de seară,
Vibrând trupu-ți nud în voal de sfială
Gust strugurii dulci ce gura-ți inundă.
În basmul ruginei ai sacrul în iarbă,
Foșnind sfâșii timpul cu pleata bălaie,
Pe buze vibrezi cu litere-n ploaie,
Iubirea-n alb-negru pe foaie să fiarbă.
Lucește mătasea aurie-n icoană
Pe rama ei cresc crizanteme-n alai,
Când noaptea oftează pe trupul tău, doamnă,
În plete miroși ca gutuia din rai.
Visează iar toamna și-n gând ne condamnă,
În vers este scrum, iar în noi mucegai.
poezie de Aurel Petre (23 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre struguri sau poezii despre seară
Milă pentru noi, Părinte
Doamne, parcă iar mă tem
nu mai am curaj să scriu
găsesc în mine doar pustiu
și ața scămoșată pe un ghem
Lumea care mă condamnă
nu-mi acordă nici o circumstanță
iar eu mă nasc în fiecare stanță
și mor cu fiecare toamnă;
Lumea e așa cum este
eu n-am ce să-i dau în schimb
adevărul e un nimb
ca happy end-ul din poveste
Nu mai știu nici cine sunt,
bate vântul prin cuvinte
milă pentru noi Părinte:
spuză spulberată-n vânt
și întoarsă în pământ...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre frică, poezii despre cuvinte, poezii despre curaj sau poezii despre adevăr
Înlănțuire de cuvinte
am fremătat din greu ca un copac
și mi-am întins rădăcinile-n glie
am vărsat și lacrimi pe versul opac
mi-am tatuat pe cord cântul de ciocârlie.
am învățat ce-i teama cu viermi sub scoarță
cu furtuni nebune am luptat din rărunchi
cu norii intriganți m-am luat la harță
să lase soarele să-mi pătrundă în trunchi.
codrii îmi sunt frați în povestiri de vis
m-am desfrunzit ca ei în fiecare toamnă
muguri de iubire primăveri mi-au prezis
ramuri mi-au înviat nimic nu le condamnă.
vuietul romantic în slove l-am descris
lumea cuvintelor la iubire mă-ndeamnă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre viermi, poezii despre romantism, poezii despre păduri sau poezii despre primăvară