citate de despartire

Despărţire

M-am despărţit de tine, bătrâne prieten,
la Pavilionul Egretei Galbene.
Ai plecat, prin aburii unui martie în floare,
în josul râului spre Yang-chou:
o pânză de barcă solitară, departe, decupându-se în albastru - - -
acolo, la orizont, unde râul se întâlneşte cu cerul.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Aho, aho, scriitori-fraţi,
Staţi un minut, nu comentaţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi:
Am venit să vă urez,
Că datina o păstrez
De la bădica Traian,
Dorindu-vă-n Noul An
Multă-multă sănătate,
Noroc şi prosperitate,
Cititori s-aveţi mai mulţi:
Copii, tineri şi adulţi...
Ca să fie cât mai culţi,
Plasaţi pe site citate
De înaltă calitate!
Hăi, hăi!
La anul
şi la mulţi ani!

poezie de Mihai Cucereavii (31 decembrie 2013)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura meschinăriei

Pletoase vremuri,
încâlcite de păduchi
VORACE
care adoră să locuiască
în curăţenia
SUFLETELOR GINGAŞE
ce, în naivitate,
'n IUBIREA lor de
oameni,
ofrand-aduc
LUMINA-n
BUNĂTATE,
matricei înţepenite de
EGO în explozie,
parşiv disimulat,
de ură înecat
în elevare
gratuită,
în simbioză cu
GROSOLĂNIA,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

APARENŢE TRECĂTOARE

Juvenilă dar abilă
Mofturoasă dar frumoasă
O văd zilnic pe ecran
Zi de zi si an de an.
Pune si de o cafea
Să avem ce comenta
Când postează vechi citate
Incepând de la Socrate.

Pân-aici frumos se pare
Dar mă-ncearcă o-ntrebare
Dincolo de plasmă ce-i?
Suc de fructe, ceai de tei,
Sau ascunsă o tristeţe
Ce nu vrea să dea bineţe,
Si se-arată numai floare
Aparentă, trecătoare?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi

Rămâi!
Plecările tale îmi pustiesc
Sufletul încărcat de dorinţă,
O nouă despărţire,
Un gol ce se adânceşte...
Rămâi...
Ceasul să ne fie străin,
Iar noi pierduţi, undeva
Între două plecări...
Să ne legăm destinele,
Să ne legăm iubirile,
Rămâi!

poezie de Lidia Lache
Adăugat de Lidia Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, Tenerife!

Ah, Tenerife!
Munte-n Retragere!
Porfir al Vârstelor – un răgaz pentru tine –

Crepuscul – trecere-n revistă a Regimentului Safir –

Ziua – îşi coboară peste tine Roşul Adio!

Nemişcare – Încremenire-n Scrisoarea ta de gheţuri –
Coapsă de Granit – şi muşchi – de Oţel –
Nepăsător – egal – la sărbătoare – sau despărţire.

Ah, Tenerife!
Îngenunchez – încremenită –

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguu

Un întreg univers,
Un colţ de lume,
O fărâmă de ceva anume,
O inefabilă natiune.
O pierdere absurdă în detalii,
O regăsire printre cioburi de vitralii,
O constatare ambiguuă,
O muncă depusă asiduuă.
Un amalgam de cuvinte fără sens,
O înşiruire logică cu subînţeles,
O analiză pe subiect,
O sinteză obiectivă, în lipsă de concret.
Un deranj inutil,
Un mod de a fi abil,
Susceptibil de ceva,
Deocamdată instabil.
O cugetare fără noimă,
O idiomă,
O parafrazare din citate,
O ambiguitate.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără lacrimi

Ploua când am plecat
Stropi mari şi repezi
Acopereau cerul
Şi gândurile mele
Ploua la terasa
Dezgolită de vânt
În geamul cabanei
Din lemn
Peste râu aducând
O undă de tristeţe
O despărţire
În ploaie
Fără lacrimi
Pentru noi plângea
Ploaia.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cufăr cu parfum

O carte pe masă, deschisă
O cămasă cu umbră de ruj pătată
Aruncată intr-un colţ de insomnie

Parfumul de pe eşarfă
Ascuns in cufărul de lângă perete
Pe care stau in cumpănire

Imi aduce aminte, aminte
De clipele cu tine
Pe care le citesc cu ochii inchişi

Repetând aceleaşi citate
Căutând secunde la erate
Dintr-o carte rămasă necitită

Cu litere tuşate de ochii tăi
Rămasi in biblioteca
Inimii, prăfuită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decenţă

Ai ascultat tăcerea cu care frunza pică?
Podoabă nelipsită a verdelui din pom...
Căderea ei e moarte, căci nu se mai ridică,
De multe ori căderea e-aceeaşi şi la om.

Căderea ei lipsită de orice tevatură...
Ar trebui în suflet să simţi o despărţire
Ea, în oceanul vieţii a pus o picătură,
Din care viaţa ta să poată să respire.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!