cetati

Somnul

Şi dacă pietrele sunt păsări dormind,
lung dormind,
ale unui altui aer?...
Şi dacă arborii
soldaţi sunt dormind,
după luptă dormind,
ai altei cetăţi?...
Şi dacă eu sunt un vis;
şi dacă m-ar trezi cineva
spunându-mi:
tu eşti; apără-mă şi fii...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe toate le învinge timpul şi până la urmă le distruge: imperii şi regate, oraşe şi cetăţi, temple şi altare, sculpturi în piatră şi în lemn, viaţa omului etc. Singurul lucru care învinge timpul este cuvântul scris, care trece din generaţie în generaţie.

aforism de George Budoi din Scrisul şi scriitorii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 octombrie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presărat cu cetăţi în ruină şi cu ascuţite turle de biserici, Ardealul trăieşte, clipă de clipă, cu tot ceea ce-i dă un chip deosebit în cuprinsul lumii, sub veghea şi rezonanţa lor solemnă. Mărturii de piatră ale unor vremi intrate în uitare, peceţi ale istoriei pe un nobil pămînt, ziua ele îi certifică măreţia, iar noaptea îl împînzesc de mister şi îi dezvăluie o statornică năzuinţă.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte apăsătoare a cuprins Europa. Se prăbuşesc idolii Europei şi nu este departe ziua când nu va mai fi piatră pe piatră din civilizaţia europeană, cea care a zidit cetăţi, dar care a făcut din sufletele oamenilor o ruină; cea care a idolatrizat creaturile şi s-a lepădat de Creator.

citat din Sfântul Iustin Popovici
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

cuvintele nu sunt singure
niciodată
le dă viaţă poetul
să-i socotim fapta
cu pistolul la tâmplă
cu un deget pe trăgaci
uşor să nu i se descarce
amurgul în braţe
l-am găsi nepregătit
fără ultima dorinţă
cu volumele încă nepublicate
construind cetăţi
în faţa necunoscutului
să-i găsim metaforele
scrise pe frunze de toamnă
rătăcite asemeni filelor unui
testament pe apă

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste

Noaptea-n friguri se divide
când încă mai am gură să-mi las
sărutul pe degetele despletite,
întoarse-n oglinda lor de popas.
Şi oglinda e gură rănită
şi-n fiecare dinte te-arăţi,
ca o regină umbrită
de crenelurile unei roase cetăţi...
Oglinda în mărul ce eşti se înfige,
suc dulce îmi curge în barbă
dar zeama e sânge şi frige
şi după ce trece,
sunt iarbă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în ţară neguvernată

O ţară ce-i neguvernată
Îşi duce veacu-n greutăţi
Şi toată naţia-i derutată,
Robită e de nedreptăţi.

De reputaţia ei pătată
Se va vorbi cu răutăţi,
Că a rămas neguvernată
Zbătându-se în greutăţi.

Ori pentru viaţă-mbelşugată,
Nevoie este ca-n cetăţi
Să sufle vânt de libertăţi,
Să fie ordinea-ntronată

În ţara ce-i neguvernată!

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaloid

Noi infuzăm atomului dinamică

elastici constructivi
plămânii oraşelor
vertebre de bronz
muşchii schije de platină
suntem aorta zilei
mâine vor icni alţii
sportsmani
vom răscoli straturile geologice
cu râvnă de metal
vibranţi
prin latitudini
arteră de magnet
sânge
vertigiune
incandescenţă
respiraţie
viaţă ruptă din fuse
oţel

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din 75 HP (octombrie 1924)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin arbori râde toamna

Iubito, ne aşteaptă cetăţi de neon
Te-aud plângând adeseori prin veac,
Eu nu sunt vinovat că pe ţărmul acesta
A murit o mare de păsări.

Trăsura e la scară cu aceiaşi cai de cretă,
Prin arbori râde toamna cu glas medieval
Ne-a îmbrăcat cu iarbă o mână violetă
Şi-a desenat în noi un suflet de copil.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

IARNA-ŞI VARSĂ TOT ARGINTUL PESTE CODRUL RUGINIT
Iarna-şi varsă tot argintul peste codrul ruginit,
Peste cer întinde vălul de un alb nemărginit
Şi îşi vâră aprig colţii în ce-i viu şi mişcător
Prin cetăţi pline de viaţă ori cătun părăginit.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!