acasa

fericit

Fericit e acela care trăieşte cumpătat la el acasă.

definiţie clasică de La Fontaine
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

drum bun

Drumul bun este acela care te poate purta departe chiar şi atunci când tu nici nu ai plecat de acasă.

definiţie aforistică de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

filozofie

Filosofia este lipsa transcendentală a persoanelor fără adăpost; este nevoia de a fi acasă peste tot.

definiţie de Gyorgy Lukacs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a face turism

A face turism înseamnă a merge să cauţi foarte departe dorul de a te întoarce acasă.

definiţie de George Elgozy
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

politică

Nu există politică în război. Politica este luxul celor care stau în siguranţă acasă.

definiţie de John Cory
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie matură

Femeia matură: o persoană care acasă caută să pară mai tănâră, iar în tramvai caută un loc de stat jos.

definiţie aforistică de Vlado Simenc din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

zgârcit

Zgârcitul nu este cineva care încearcă să facă economie ca să-i ajungă banii până la sfârşitul lunii, ci unul care nu se abate din drumul lui, nu face niciodată un cadou, nu invită pe nimeni acasă la cină, iar dacă este obligat să o facă, îi serveşte minimul necesar. Nu cheltuie bani pe haine, nu îşi cumpără maşină, şi, dacă are una, e aceeaşi pe care o conduce de ani buni şi care, oricum, e o rablă. Toate lucrurile lui sunt vechi, uzate şi urâte şi nu-l interesează să le schimbe. Nu apreciază nici măcar cadourile, pentru că nu le înţelege motivul. Nu ia niciodată cina în oraş, şi dacă este obligat să o facă, comandă ceva care costă mai puţin, chiar dacă nu-i place.

definiţie de Federica Bosco în 101 reţete. Cum să îl găseşti pe Făt-Frumos (fără să mai săruţi vreun broscoi)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

soţie

Soţie

O respiraţie, ca un parfum într-o eternă briză;
S-alunge, şteargă gânduri negre, să dea zâmbet...
O santinelă, cum în mare-i pază la înec baliză,
În talaz neliniştit de doi, perpetuu-n unic umblet.

E mâna efilată, dată-n dar ca pe un fir de floare
-Mereu se-nmiresmând culori d-esenţe calde, dulci-
Trecută-n păr cu drag, topind rutinele-n candoare
Şi-ncolăcind fior strâns în scurte nopţi... vise prelungi.

Este-un străin de neam ce-a zis eternului odată
"Da!" S-a dat definitiv -uitând ce-a fost- cu tot ce e, ce are,
Jurându-se -ce-n lume tot dispare-ncet, încet- o devotată
La bine şi de-i rău, sau neştiut... şi chiar de doare, doare.

Dorinţelor fierbinţi e raza de răcoare din căuşul lunii,
E nesfârşită tare, se sfârşind de-amor fragilă cum o apă;
Se curge lângă tine imperceptibil... gheaţa înţelepciunii,
Că-i şi alb puf de nea să nască un surâs, sau lacrima sub pleoapă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!