�tefan augustin doina�

Arima mea

Lup-dup, lup-dup,
Eu nu mă duc.
Lup-dup, lup-dup,
Am colţi de lup.
Arima mea,
Bate aşa,
Un ritm ciudat,
Şi sincopat,
De vechi armân,
De vlah român.

Lup-dup, lup-dup,
Genă de lup,
De aromân,
Peleu străbun,
Neînfricat,
Neatârnat,
Dioi sau dac,
Un Zeus trac.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudoretorică

Mereu eu mă întreb ce este viaţa,
Şi mă împiedic brusc de un răspuns,
Ca un patinator ce taie gheaţa,
Pe un asfalt de aisberguri străpuns.

M-am îmbolnăvit de viaţă prea târziu,
M-am îmbolnăvit fără speranţă,
Ca un canceros cu tenul străveziu,
De morbul dobândit fără chitanţă.

Ce patimă să car o permanenţă,
Un sentiment zbătându-se în vid,
Aromă emanând evanescenţă,
Din strălucirea ochiului lucid.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcări browniene

Ce-nghesuială de nimic prin slova vremii,
Inflaţii de truisme şi de mesianici,
Au deraiat pe căi şi critici şi rambleuri,
Când trec locomotive fără de mecanici.

Un carnaval grotesc cu docţi şi preţioase,
Cu noi atlanţi din anturaje scufundate,
Bolnavii uniunilor tuberculoase,
Cu benghiul de deochi pe frunţile ridate.

Geneze apocrife nasc maculatură,
Iar cititorii se îmbată cu nimicuri,
Prin browniene ierarhii de subcultură,
Buricele halucinant devin buricuri.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada întrebării lui Parsifal

Cândva, într-o câmpie legendară,
un vechi castel de bronz tânjea sub prav.
Durerea-l bântuia ca o fanfară
pe dinăuntru şi pe dinafară,
căci Regele Pescar era bonav.
Pecinginea se lăfăia-n donjoane.
Puia şopârle purpura-n postav.
Ogivele cădeau peste balcoane,
şi pragurile licăreau broboane,
căci Regele Pescar era bolnav.
Osânda lui plutea peste ogoare.

....

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totem

La moartea mea,
Horezmia,
Sub geana grea,
O turturea,
N-o mai cânta.
La moartea mea,
Nu s-o vedea,
Căzând vreo stea.

Ca-n viaţa mea,
Nu s-o vedea,
Chiar nimenea,
Alăturea.
Pe urma mea,
Pe cuşma mea,
Alăturea,
O cucuvea.

La ce-oi mai sta,
Horezmia,

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţă

Cât de nemernici pot fi oamenii?
vorbesc de bestii.
Nu vreau să aflaţi vreodată!
Cât de frumoşi pot fi oamenii?
Măreţi,
cu inima la vedere,
inimaginabili în dărnicia lor!

Ce ne rămâne?
Aproape, sau departe,
în lumină sau întuneric,
să ne iubim până la moarte!
Apoi,
să ne mai iubim încă o dată!

Până când neantul
va dispărea în neantul zâmbetului tău.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lansare finală

Iar a venit urgia pe pământ,
La ultima lansare hibernală,
Cu fastul sclipitor deznodământ,
Poemei într-o fază terminală.

Brusc inima s-a strâns în ghem arici,
Când ochii nu-ţi zăream în adunare,
Absenţei tale plesnetul de bici,
Erata ţinând loc de consemnare.

Şi toate-au fost în martie târziu,
Violoncelul desfidând terţete,
Lansarea unor versuri în pustiu,
Cu domni pedanţi prin fulguiri cochete.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă ţară

Azi bate tristeţea la uşă,
În cer se aude un psalm,
Vin morţii s-aducă cenuşă
Şi suflete arse-n napalm.

Ei nu ştiu să aibă vreo vină
Şi încâ aşteptă răspuns,
Căci nu au odihnă în tină,
Nu ştiu cum moartea i-a ajuns.

Se-ntoarce la locul de crimă,
Flori albe aducând rânjind,
Călăul cu ochi de jivină,
De ipocrizie sticlind.

Tu bate-i Doamne pe nemernici,
În veci la cap fără mohor,
Funeste neamuri de netrebnici,
Ce au trădat acest popor!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

JARGONUL

Pe străzi stăpân e azi jargonul,
Sanscrita veche peste tot,
"Să moară mama" e blazonul
Şi smalţ heraldic de netot.

Din academice discursuri,
În forum consemnăm record,
Doar invectivele din şatră,
Ce timp, ce mod, şi ce acord?!

Prea mulţi profesori de română,
Ce-şi spun poeţi, sau scriitori,
Nu e istoria culturii,
Pulpană pentru amatori!

Ce nefirească renunţare,
Un abandon identitar,
Ce grea întoarcerea la limbă,
La românism ereditar!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Text şi comentariu

că poate să apară şi iată-l întîmplarea
voinţa mea tot una aşa precum am spus
copilăria dulce ca mierea şi ca floarea
şi timpul abstracţiune de nevăzut de sus
sărutul o verigă prin care-l leg de mine
şi aripi tot mai grele ah! maculat omăt
eu singur scutur crinul de iz şi de stamine
o bulă de lumină se-ntoarce îndărăt

Vedeţi cum autorul(sau poate un copist)
n-a pus nici punct nici virguli în textu-acesta trist.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!