vorbire de rau

Dragoste şi ură

Frunză verde de mohor
Mie-mi vine s-o omor,
Fata-n vise clar văzută
Ce pe buze mă sărută

De-ar fi şi realitate,
Şi de-ar fi seriozitate
Tu pe mine m-ai iubi
Eu pe tine te-aş slăvi!

Transformate-ai în drac, drăcito!
Inima tu mi-ai rănit-o!
Te-ai făcut din bine-n rău,
Şi din rău în şi mai rău...

poezie de Leonard Rotaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Leonard Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutul

Veneam pe cărarea mea!
Se cinsteau două pietre cu liniştea.
Am zis " noroc!"
Mi-au zis..
Vrei un foc?
Atunci bine.. bine.. rău
Atunci rău... de rău.. mai bine
Eu
ce n-am avut cu ei?
Ei ce au avut cu mine?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne iubim

eu nu te-am văzut niciodată
de aceea te iubesc foarte mult
mâine vreau să plecăm împreună

de aceea te iubesac foarte surd (?!)

vreau să plecăm în tăcere să nu
afle nimeni nicicând din vorbire
că ne iubim ne iubim ne iubim

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un avertisment pentru cititorii mei

Nu mă credeţi blând
pentru că vă vorbesc elogiind
blândeţea, nici rafinat
pentru că preţuiesc harul
care ţine-n viaţă lumea. Sunt
un om la fel de primitiv ca mulţi alţii,
grosolan în vorbire, intolerant,
îndărătnic, nervos, plin
de crize şi de furii. Faptul că
vă pot, uneori, vorbi frumos
nu-i deloc natural.

E doar o ciudăţenie.

poezie de Wendell Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne

Dacă te-ntâlneşti cu un scaun,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un munte,
E semn rău, ajungi în scaun.
Dacă te-ntâlneşti cu carul mare,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un melc,
E semn rău, ajungi în melc.
Dacâ te-ntâlneşti cu o femeie,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu o faţă de masă,
E semn rău, ajungi în sertar.
Dacă te-ntâlneşti cu un şarpe,
E semn bun, moare şi tu ajungi în rai.
Dacă şarpele te-ntâlneşte pe tine,
E semn rău, mori şi el ajunge în rai.
Dacă mori,
E semn rău.
Fereşte-te de acest semn -
Şi de toate celelalte.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa cea repede

S-a pus la îndoială piatra
ca vorbire.

Au zis de fluture că este
o respirare, –

de cartof, de porumb şi de prună,
strigăt de nefiind, –

la fel de porc, de capră şi de lună,
fel de mestecând.

Ei n-au ştiut nici să citească
leul în alergare,
că literă preeste şi zeiască.

N-au descifrat câmpia mare,
marea cea mare,
viaţa prea singura
ce ni s-a dat...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul rău

Omul rău îmbătrâneşte
Şi putera îi slăbeşte;
Răutatea-i ticăloasă
E tot timpul viguroasă.

pamflet de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (3 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem întru lauda ciclului

dacă există un râu
mai frumos decât acesta,
aprins ca sângele
roşu de la marginile lunii dacă
există un râu
mai credincios decât acesta
revenind lună de lună
la aceeaşi deltă dacă

există un râu
mai temerar decât acesta
venind si venind într-un talaz
de patimă, de durere dacă

există un râu
mai imemorial decât acesta
fiică a evei
mamă a lui cain şi a lui abel dacă există în

univers un asemenea râu dacă

[...] Citeşte tot

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

aerul din încăpere
miroase a parfum
de busuioc stropit
cu sângele roşu
al iubirii eterne
corpul tău
(stră) luceşte în luciul
razelor calde care
intră în cameră
prin fereastra plină
cu flori alb-albastre,
cuvintele se sparg
(dez) legându-se în vorbire
pe o gamă în re-major,
invitându-mă la un vals
pe uşa oamenilor maturi,
nu-mi rămâne decât
să spun: da sau nu!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Mamei

Pluteam pe-un râu, parcă legat de mâini,
Ţinut deasupra de o forţă tandră,
Cătând pe cer rotundul unei pâini
Şi logodit pe mal c-o salamandră.

Spălăm sub pleoapă firul de nisip
Şi scoica-ntreagă prefăcută-ntr-însul.
Alunecam ca lacrima pe-un chip,
Încurajând şi curgerea şi plânsul.

Plângând cu faţa-n sus pe-un râu eşti tot
Un fel de râu, cu albia-n mişcare...,
- Dezleagă-mi mâinile, să pot să-not
În plânsu-acesta ce se varsă-n mare.

poezie celebră de Marin Sorescu (2 septembrie 1984)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!