virtual

Întrebarea

o întreb pe ea: acum ai putea
să te dezbraci de formă
pe fb
să văd şi eu cum îţi e paginată
carnea fluturată în virtual? ea
spune că da şi nu se dezbracă
atunci
o mai întreb o dată şi nu
o mai întreb altă dată şi nu
mai are rost să întreb
uite aşa
la nesfârşire la nesfârşire da
de ce
nu se dezbracă frumoasa la
comenzile mele?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adrese

În spaţiul real
Sau în cel virtual
Mintea e virtute
Trimisă în trecut
Ea evocă amintiri
Trăiri exterioare
Şi mai puţin interioare
Forme vag aluzive
Uneori diforme
În stare afectivă
La timpul prezent
Creează proiecte
Sau emană speranţe
În spaţii virtuale
Cât să acceseze
Viitorul din zbor
În formă de evantai
Deschis spre orizont
O suspensie latentă
Cu trimitere la adrese

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectru potenţial

Dacă timpul
E imaginar
Şi spaţiul virtual
Dacă materia
De divide
La infinit
Până la stadiu
De energie condensată
Dacă pe aici
Toate-s relative
Aproximative şi echivoce
Ba chiar e imposibil
Să fie particule cu impuls
Şi poziţie certă
Dacă suntem conştienţi
De toate astea
Atunci noi va trebui
Să fim inventivi
Ingenioşi şi inteligenţi
Prevăzători şi creativi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (18 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj sublim

De pe o planetă pitică
Căutăm nemărginirea
Mutare făcută cu jind
Cu scop providenţial
Călăuză predestinată
Contemplaţia cerească
Povăţuitor pe traseu
Sfântul îngerul păzitor
Luminaţi de focuri sacre
Vom cutreiera eternul
Admirând stele sublime
Devansând stări negative
Peste limite potenţiale
Virtual accesibile
Seduşi de iubiri celeşti
Cu triumful înaripat
Viabil în suflete tandre
Unduind în zbori diafane
Tonifiant şi incitant

poezie de David Boia (7 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Punctualitate mioritică"

Corectitudinea-i un "viciu",
Căci Domnu-a dat doar "virtual,"
Să fie omul punctual,
Când vine-acas', ori la serviciu
De vii la timp, e un indiciu,
Că eşti desigur anormal,
Iar eu, în mod paradoxal,
Nu mai îndur acest supliciu
De-aceea, dornic să mă plimb,
Serviciul aş dori să-mi schimb...
Cum fiecare liber e
De-a "paşte" unde vrea, ca renul
M-aş angaja la CeFeRe,
Că-ntârzii permanent, ca trenul!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred odată cu tine

Tu nici n-ai fost,
eu ţi-am citit chipul printre femeile pământene
şi l-am lăsat să capete trup de fecioară
asemenea Ceciliei.

Eu cred odată cu tine,
sunt mai mult decât poţi tu vedea
mirele virtual care ne uneşte-n simţiri
sub dreapta îngemănare a cerului
unde fără niciun împărat
credem în el
şi sângerăm în adevărurile lui
din cuvânt
până la sfârşit.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catastrofă

Catastrofa ce a fost creată
În urma revoluţiei cibernetice
A distrus sistemul imunitar
Implantat în sufletele de ceară.
Au ars marginile zimţate ale suferinţei,
Dar odată cu acestea,
În mediul virtual
S-a deschis poarta criogenezei.
Terapie oncologică de grup...
Opriţi timpul! Opaiţul cunoaşterii
Face trandafirii să înflorească.
Vor îngheţa lumina
Iar fotonii vor fuziona
Spaţiul întunecat al durerii
Ani mai târziu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul ecoului

Semnal din vocea lui privată
În armonie cu vestitul grai
În tandem cu răsăritul lui
Pe fază cu secvenţe lirice
În tandem cu apusul său
Dezvoltând showuri palpitante
Un ritual undeva la apogeu
De vibraţie virtual vitală
Vocea ecoului în armonii pure
Într-un model aerian estetic
Reverberând în eul propriu
Tot mai flatant şi trepidant
Acolo printre reflexe purpurii
Portal senzitiv de răsunet
Un trubadur geamăn cu sine
În succesiuni dual armonice.

poezie de David Boia (26 august 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleargă-ţi frica în jurul pereţilor

Mă plictisesc obsesiile
mă plictisesc cele două femei
învârtite de pe un picior pe altul
parol
cuvintele astea nu sunt pentru tine
tu eşti online
te acuplezi virtual cu prezentul
şi-mi insulţi mie inteligenţa
cu atenţia ta distributivă
pe care n-o ai
preferi să te concentrezi la o sferă neagră
în care o minoră tolănită pe o lamă de cuţit
îţi smulge sămânţa
aleargă-ţi frica în jurul pereţilor
e mai sigur
poate n-o să te răneşti în crăpăturile zidurilor.

poezie de Viorica Hagianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un astăzi virtual

Se-alintă codrul verde, se-alintă spuma mării,
Se-aruncă declaraţii, sub cerul dat uitării;

În genere se leagă, de cuget pân' la poală,
Grăbite lucruri care sporesc iubirea goală;

Buchete mari de vorbe fac gesturi otrăvite,
Învolburaţi sunt ochii de sunete zgârcite;

Perfide ceasuri scumpe sunt cântărite-n grame,
Merg fără de tablouri, îndeplinind doar rame...

Se jupuiesc pereţii
Cu-n caracter de-o şchioapă,
Ştergând culoarea vieţii
Şi-ncet, încet, ne sapă...
Raceala se adapa!

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 martie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!