verva

Uitasem...

Mă cheamă nebunia unei poveşti candide
Şi-am vrut cu tot al meu să-i dau crezare,
Îndrăgostită tot mai mult de-a sa culoare
Uitasem convenţionalul gândirilor rigide.

Pluteam parcă pe ape şi pe vânt...
Eram o pasăre zburând spre măreţii,
Uitasem despre păsări – fiinţe-n pribegii –
Uitasem despre Carte şi al său Cuvânt.

Mă arunca în valuri o mare de iubire,
Ce mult mă amăgise că pot şi eu zbura!
O dragoste intensă mi-a lăsat arsura
În rana nevăzută, săpând-o în simţire.

Fost joc cumplit jucat fără rezervă,
Aşa se cheamă când eşti îndrăgostită...
Uitasem a-mi lua masca în chip de nesimţită
Şi m-am lansat în zbor cu prea multă vervă.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farsa

Şi toate vechi şi nouă câte-au fost
din iar în iar cu vervă se repetă
şi întâlnirile acestea fără rost
şi despărţirile în vuiet de trompetă

nimic sub soare nou - Ecleziast
nimic sub soare vechi - mereu uitatul
şi zâmbetul meu trist şi fără fast
şi şoapta ta asemeni cu veleatul

din cea fost dat să fie n-a mai fost
din ce n-a fost să fie s-a împlinit
întotdeauna căutăm un adăpost
întotdeauna afirmai că m-ai iubit

şi iată-ne ajunşi întâmplător
la jumătatea răului de vreme
şi barcă mea e o gaură de dor
şi luntrea ta o umbră ce se teme

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de plecare

Înainte de plecare,
Moş Crăciun îşi trage suflul
Şi în camera cea mare,
Îşi varsă şi el năduful!

În ce fel? Cu prichindeii!
Şapte câini şi o pisică,
Mai lipseau doar şoriceii,
Însă lor le e cam frică!

Căţeluşii-n vervă mare,
Nu prea ştiu deloc de glumă,
Ei sar în două picioare
Şi pe Moş, jos, îl dărâmă!

Trag de el, îi sar în faţă,
I se-agaţă de bărbiţă
Şi de azi de dimineaţă,
Îl tot pupă pe guriţă!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Ţi-aş spune cât de dragă-mi eşti,
Că-n ochii tăi fiinţa mea se pierde,
Te-aş şi-ntreba – de ce roşeşti,
Când vorba-mi caută să te dezmierde?

Parcă nu pot, dar de-ndrăznesc
Cuvântu-mi vreau să-ţi cadă omeneşte!
C-aşa frumoasă te găsesc,
Cu sfiiciunea ce te oglindeşte!

Să pot, aş vrea, a-ţi spune cum
Din ochi îţi curge-a soarelui lumină,
Şi cum splendoarea lor acum
Destinul meu aş vrea să îmi devină.

Ţi-aş spune cum că glasul tău
Îmi pare-un cântec ce înduioşează.
Când te ascult îmi pare, zău –
Un înger parcă cerul intonează.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (11 martie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt orizont

Cu o sclipire mai intensă decât alţii
am reuşit să ajung primul la liman,
dar nu aşa uşor cum ar crede veleitarii,
ce hrănesc iluziile formate prin timp,
se culcă pe imaginea creată de ficţiune,
fapt devenit pentru toţi un ajutor
venit la sublima poartă a adevărului esenţial.

Din umbră străbate printre nori, lumina purtătoare de viaţă,
întreaga natură se trezeşte din letargie,
se umple cu acel impuls de vervă sălbatică
care te împinge să urci pe creste.

Într-o mare de posibilităţi te scalzi în gol
până capeţi exerciţiul prinderii din zbor al ideii,
se schimbă şi răstoarnă teorii neverificate,
apar punctele de contact cu evoluţia.

Când se dovedeşte că nicio taină nu-i perpetuă
se dezvăluie moartea trecutului

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FABULA SOLIDARITĂŢII

Prin forţa întâmplării,
Porcul,
Ajuns ministrul apărării,
Într-un guvern de javre,
Pe rezerviştii ţării
I-a dus, şi n u-s palavre,
Pe culmea disperării.

Ca şi primul ministru –
Un bou –,
Cu morgă de magistru,
Reduse la-ntâmplare,
Într-al crizei registru,
Pensiile militare,
La un nivel... sinistru.

Aduşi la disperare,
Curcani,
Gâscani cu grade militare,
Răţoii din rezervă,

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică din Flori de urzici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horoscop zodiacal

Ca să vezi de-ţi merge bine,
Sau, din contră, dai de dracul,
Trebuie să porţi la tine
Totdeauna... Zodiacul.

Că, degeaba mai trăieşti,
Nu-ţi atingi în viaţă scopul,
Dacă nu îţi urmăreşti,
Zi şi noapte,... Horoscopul.

După ce, cu toată verva,
Printre stele umblă creanga,
Ne prezice azi Minerva
Mai ceva ca... Baba Vanga.

Unui soţ, de-i pune,, cornul"
Soaţa lui, aşa a vrut-o,
Fi'ndcă intră Capricornul
În conjuncţie cu Pluto.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii alergării şi salba împlinirii

Meniţi de Providenţă, pantofii alergării
Mi-au fost ca un blestem pe anii rătăcirii,
Încât nu bănuiam, că-n verva căutării
Voi reuşi s-adun colierul împlinirii...

Am alergat prin codrul pornit spre înflorire
În ghinda încolţită să caut prelungirea,
Izvoare întrebam din ce-şi sorb dăruirea
În alergări spre mare, să înţeleg iubirea...

Dospeam în sfaturi lungi cu Luna solitară,
Când rezema pleoapa de geamul adormit,
Cu Soarele-mpăratul ce-nvie şi doboară
Tot verdele răscopt, ce singur l-a-ncropit...

De-abia găsii înnodul la iţe încâlcite,
Că munţii de cuvânt în suflet clocotiră
Şi-abia atunci pantofii, pe tocuri fericite,
Cu salba împlinirii perfect se potriviră!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvăpăiată toamnă

Zburdă toamna zvăpăiată
Peste câmpuri năclăite,
Răsuflarea-i e tăiată,
Gândurile-s răvăşite.

Sus în vârfuri dezgolite,
În sumbră plantaţie
Ţipă ciorile smolite
Făcând agitaţie.

Ciulini căzuţi la pământ
Vor să dea petrecere,
Se rostogolesc în vânt,
Se iau la întrecere.

Grauri-au avut pe-alese
Din ce să-şi aleagă hrana,
Viile-s acum culese,
Li s-au terminat pomana.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te porţi urât acum cu mine?

Din ziua–n care m–am născut
Eu te–am iubit şi o ştii bine,
Absolut tot la tine mi–a plăcut,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Copil fiind am mai greşit câteodată,
Însă nicicând mai mult de se cuvine,
Răul eu nu ţi l–am dorit vreodată,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Ţi–am dat tot ce–am avut mereu,
Te–am îngrijit cum am ştiut mai bine,
Şi ca s–o fac, am tras din greu,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Te–am dus la sport pe stadioane,
Te–am dus s–noţi în mari piscine,
Te–am dus la munte, la cabane,
De ce te porţi acum urât cu mine?

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Constantin (7 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!