toamna+devreme

Nu ţipa toamnă în mine...

Nu ţipa toamnă în mine că nu e sfârşit de lume,
Sperii frunza de aramă, trezeşti vântul să le-ndrume,
Şi-n foşniri şi rotocoale spre un sol sărac de verde,
Le aduni să lâncezească până vlaga li se pierde.

Hai, fii calmă şi docilă c-o să te ridezi devreme,
Şi ogoarele te-or plânge printre brazde lungi, supreme,
Codrul îşi va pierde umbra, păsările migratoare,
Şi-l va consola frunzişul învelindu-l la picioare.

Nu striga toamnă că bolta-i gata, gata-i ca să plângă,
Şi-a-ngustat în gri privirea, bâjbâind cu mâna stângă,
Ţine mantia brodată doar cu fir de ploi mărunte,
Nu striga toamnă c-o superi, doar nu vrei să se încrunte?

Nu ţipa... că-n primăvară, într-un demodat buiac,
O să strâng doar pentru tine un buchet de liliac...

buiac/ (reg) pieptar de postav

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamnă, rod bogat, când dulce-i vinul,
Mirosind a nuci şi scorţişoară,
Toamna când se-acoperă seninul
Cu nori grei, cu pătură de smoală...

Toamnă cu gutuie la fereastră
Şi copaci împodobiţi cu-argint,
Când ne bate vântul la fereastră
Şi ne cheamă albe flori de mirt.

Toamnă blândă ca o rapsodie,
Notă de tăceri te-a ispitit,
Arde, arde, arde focu-n vatră,
Toamnă, rod bogat ne-ai dăruit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de Doamne-ajută

Deşi-i prea devreme
sunt un pierde toamne
doar când scriu poeme
cred în tine Doamne

Sunt un pierde toamne
cu fructe şi buclucuri
cică nişte doamne
toamna dau în muguri

Cu fructe şi buclucuri
doar când scriu poeme
dau şi eu în muguri
deşi-i prea devreme

Sunt un pierde toamne
tot mai singuri Doamne

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar în frunze

e toamnă iar în frunze
în zbor de cocori
e toamnă până în suflet
şi în petale de flori
e toamnă în dimineţi argintii
în firul de iarbă pârjolit
e toamnă când nu mă ştii ce e visul
sau să mai crezi
când ziua parcă e roasă
şi cerul coboară pe la amiezi
de simţi cum te apasă
te apasă....

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Toamnă calmă,
Cu accent pe struguri.
Îşi vindecă frunzele de verde
Şi pletele de căldură,
În vânt.

Toamnă tăcută,
Cu rugină-n vârfuri.
Îşi clatină crengile-n nucă
Şi dorul de umbre,
În leagăn.

Toamnă aridă,
Cu alint pe gene.
Îşi strânge muzica-n geamuri
Şi merele-n poală,
Cu zâmbet.

Toamnă nouă,
Cu anii în spate.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (3 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vină toamna

O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncaţi peste-acoperişuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurişuri.

O să vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie şi râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-şi să bată.

O să vină toamna, inevitabil şi sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent şi himeric
În nopţile peste-ntuneric stătute.

Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veşted arzând peste nări.
Anotimp descleştat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde şi stări.

poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă poartă toamna

Mă poartă toamna pe alei
Şi pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru şi discret.

Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Şi-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfăşor.

Mă poartă toamna şi mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Şi strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.

Mă poartă toamna şi mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Şi-n aşternuturi zăbăuce
În care-am învăţat... să zbor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna si cele cinci sentimente

în mine moare mereu cineva
numai tu cu sărutul tău virtual îmi ţii noaptea-ntre buze

cu un ceas mai devreme adăpai cocorii din frigul
ce-mi scormonea măruntaiele
eu prelungeam cuvinte până la limita descărnării
dădeam bice nimicului
în sens giratoriu

în cimitirul ce-mi creşte în locul măduvei
nici un mort nu se vaită nici un oftat nu mişcă vântul
doar clopotele astea înfiorate îmi agaţă
de trup un vapor scufundat

de atâta toamnă greierele roşu din mine
a-nceput să cânte

poezie de Nuta Craciun
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna cu bucluc

Aştept toamna ca să vină,
Nu că-i caut cu pricină,
N-am plătit căldură astă-vară,
Dar să vezi la... toamnă iară!

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cismigiu de toamna

Verde nou al primaverii, ros al florilor de vara,
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.

Verde dor al primaverii, foc al dragostei din vara,
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!