tinerete fara batranete

Viaţa

Copilăria în paşi de joacă a trecut
În tinereţe multe m-au durut,
Maturitatea, oh, ţie mă rog
De bătrâneţe scapă-mă căci nu vreau să mor.

Ce scop umil şi jalnic are omul
De a rămas în viaţă pe pământ
, Aşteptând apoi moartea ca somnul
Săpându-şi groapa de mormânt.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie tendenţioasă

O, hâdă bătrâneţe, dar nedorit al firii
Ce-apari în viaţa noastră mai iute decât vrem,
Ne urmăreşti avidă pe toţi - ca un blestem
Etern şi implacabil, osânda omenirii...

Elanul şi vigoarea le ştergi, nu mai putem
Să alergăm prin visuri, pe căile-amăgirii,
Ne stingi în piepturi sacra făclie a iubirii
Vestindu-ne ursuză că-i vremea s-o-ncheiem!

Te-amuzi când suferim, dorind ursiri mai bune
Şi rău suprem: în loc s-avem la tinereţe,
Ne dai zâmbind viclean, acum - înţelepciune!

La ce-o mai folosim, când e vecină moartea?
O lume te urăşte, hapsână bătrâneţe!!
Eu singur te respect şi vajnic îţi ţin partea...

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

At-om în iarbă

Pare răsăritul un număr par,
în alb-negru de mesteacăn e furtună negru-albă
oameni se întind pe iarbă
în alţi oameni trec
dispar
soare la pământ şi invers
inversând aceeaşi salbă.

Dincolo de veselie e miros de bătrâneţe
Dincolo de tinereţe e mirosul de tristeţe.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trece-ncet la tinereţe,
Repede la bătrâneţe;
Doar când noi îmbătrânim,
Doar atunci îl preţuim.

Cú cât se scurtează aţa,
Cu atât mai dulce-i viaţa;
Cú cât noi îmbătrânim,
Cú-atât timpu-l preţuim.

poezie de George Budoi din Timpul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe, vis sublim

Tinereţe, floare de dor
Tainică şi blândă ca un fior
De fericire făuritor

Eşti o stea polară,
Un tren care trece
Rapid printr-o gară

O, tu, suflet nemuritor,
Al omenirii sfânt simbol,
Un cântec de dor.

Eşti o soartă, un destin,
Dulce ca mierea,
Amară ca un pelin.

Tinereţe, vis sublim!

poezie de Vladimir Potlog (5 august 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

tinereţe

Tinereţe:

furtună iscată-n abisuri de mare;
suflet purtat de torent;
neastâmpăr, forţă, cutezanţă;
luptă pentru idealul de viaţă;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul apropiatei bătrâneţi

Bătrâneţe, să nu vii!
Nu am chef să te aştept;
Îmi bate o inimă în piept
Şi vreau să fiu printre cei vii.

Păru-i nins cu stele argintii,
Oricum spre tine mă îndrept,
Bătrâneţe, să nu vii!
Nu am chef să te aştept.

Profund gândeşte şi-nţelept:
Să nu ţii seama că din vii
Mă-nvăluie foşnind discret,
Ale toamnei frunze arămii...

Bătrâneţe, să nu vii!

rondel de Ioan Friciu (27 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balcoanele

Te-am zărit într-un balcon nesfârşit,
cuprindeai în palmă lumea care-aluneca,
te uitai dar nu vedeai nimic;
ochi imobili, o mâna flexată, o bosă
părăsită de toţi...
eşti singură, sunt singur
suntem trişti, suntem disperaţi
două păpuşele defecte -
una de bătrâneţe şi alta de tinereţe
în fiecare dintre noi.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Ca firul trandafirului te pleci,
tinereţe în soartă,
ca umbra unei umbre te pleci,
tinereţe moartă.

Mi-e gura încă fierbinte
de sărutul tău, Suvenire,
de nebune văpăi, de mari jurăminte,
mi-e gura încă fierbinte.

E clarul de lună ce văd,
dănţuind în al nopţilor teatru,
e clarul de moarte ce văd...

Ah, luminosule ochi idolatru,
ah, tinereţe de-a pururea moartă,
lunateca moarte ce-mi cere la poartă?

Ca firul trandafirului te pleci,
Tinereţe în soartă.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOR DE TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE

Ca semn că meseria-i grea,
Ducând atâtea griji în spate,
Acum, pensionar, aş vrea
Să fac, din nou, o facultate.

Cum, prin destin, se schimbă toate
Şi-n gând apare curcubeul,
Acuma, după facultate,
Aş vrea să fac, din nou, liceul.

A progresat modernul ev,
Dar multe sunt de mântuială,
Şi-aş vrea să fiu, din nou, elev,
La şcoala zis gimnazială.

Târziu de tot, am înţeles
Că legea lumii este teama
Şi, copleşit de-atâta stres,
M-aş vrea, pe veci, la piept, la mama!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!