tine ma de mana

Atenţionare unui îndrăgostit

Spun deschis şi fără frână,
Chiar cu-amicul de mă-ncaier:
Când o ţine strâns de mână
Şi ea-l ţine... dar de fraier!

calambur epigramatic de Mihai Haivas din Epigrama zilei
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână întinsă...

O mână întinsă spre Tine, Doamne,
Mă-nalţă din dureri spre plăceri,
Spre lumina de vis, spre iubire,
Spre ieşirea din trecute tăceri.

O mână crescută din bunul pământ,
Cu ierburi, cu pajişte-ntinsă,
Cu munţii ce-au fesuri de brazi,
Vrea rugămintea de mamă atinsă.

Păsări din zbor şi stele din nalt
Să-mi fie prin dânsa aproape în viaţă,
Raiul măreţ pentru copiii copilului om,
S-aducă speranţă, nu tulbure ceaţă.

Mâna-i întinsă, primeşte-o la Tine,
Dăruieşte-i nemuritor împlinire,
Pace în suflet şi nu întunecimi;
Dă-ne o fărâmă din veşnica iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt o scârbă grozavă faţă de toate meseriile. Meşterii şi lucrătorii de rând, nişte ţărani cu toţii, nespus de mârşavi. Mâna ce ţine condeiul valorează tot atât cât mâna care ţine plugul. Veac plin de mâini iscusite! Eu niciodată n-am să ştiu să fac ceva. Pe urmă, prea departe e de mine rostuirea unei căsnicii. Cerşetoria neascunsă mă mâhneşte. Răufăcătorii mi se par însă vrednici de scârbă ca şi scapeţii: eu însă rămân neatins; aşadar nu-mi pasă.

Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Sânge osândit (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea cea nouă, adusă lumii de Iisus Hristos (Noul Testament)

Lume, dragă lume, pentru veşnicie,
Eu o Lege nouă ţi-aduc astăzi ţie:
De acum încolo, lume, ţine minte,
Lasă răzbunarea "dinte pentru dinte,

Moarte pentru moarte, mână pentru mână,"
Ci numai iubirea-n suflet să-ţi rămână.
Pe al tău aproape tu să îl iubeşti
Ca pe tine însuţi şi te mântuieşti!

poezie de George Budoi din Biblia în versuri (17 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi şti

Voi şti că vin la Tine, Doamne
Voi şti că eşti cu mine iar
Voi şti că Tu eşti cel ce-mi spune
O rugăciune este-un har.
Voi şti că n-ai plecat departe
Că numai eu nu Te-am văzut
De-atâta plâns şi întristare
Mi-a fost şi sufletul căzut.

Mă ia de mână, Doamne, acum
Să mergem amândoi pe drum
Mă ia de mână, nu mai sta
Ca să mă pui la dreapta Ta.

Să fiu cu Tine împreună
Şi să priveşti la chipul meu
Să-mi pui luceferii în mână
Şi dragostea de Dumnezeu.

Să Te cunosc cum nimeni alta

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea (18 aprilie 2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţia lui "a fi"

E simplu
Ca un singur nod închegat între două capete
Ale aceleaşi aţe,
Ca unirea a două jumătăţi de farfurie
Scăpată pe gresie
Din greşeală,
Ca tine când dormi...

E cald,
Ca nisipul uitat în soare
Fără chef de castele,
Ca suflul pieii obosite
Uscate în iarba
Fierbinte,
Ca tine când râzi...

E frumos,
Ca uliţa întinsă verde spre lumină
În flori,
Fără urme în pământul rece,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (3 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăutarii apei

Lăutari pe fundul mării
printre stele cu saline
între algele cântării
te-am văzut atunci pe tine.
Te-am văzut cum din fântâna
de pământ şi de argilă
croşetai mână cu mână
peste ape o idilă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşinea

Uite, răsare luna
Pe cer şi-n ochi la tine,
Vreau să-ţi arăt cu mâna,
Ce dacă e ruşine!

Copilul din mine
Şi pe Dumnezeu întrUna
Ţi L-ar arăta cu mâna,
Dacă nu ţi-ar fi ruşine.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (28 mai 2002)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna
Şi hai, să descoperim
Noi orizonturi în căutare!
Prin mine,
Prin tine
Să altoim
Senina,
Dulcea
Visare!

Opreşte-ţi privirea-n popas,
Pe aripi
De revărsare!
Şi dorul tău
Bucură-se,
Cu adevărat,
De-această clipă
În desfătare!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este un banchet. Dacă o tavă de mâncare care face ocolul mesei este adusă până la tine, întinde mâna şi serveşte-te moderat, cumpătat. Dacă se îndepărtează de tine nu o reţine. Nu apare încă? Nu-ţi trâmbiţa dinainte pofta, ci rabdă până ajunge la tine.

definiţie clasică de Epictet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!