soare

Floriile

Iată zile-ncalzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dârz stă

cu ochelarii de soare
în soare plin de ciudăţenii
nu-l clinteşte furtuna din cap
adusă de refuzul ei
care i-au întunecat ochii
gândeşte cu ajutorul unei doze
electrolitice luată cu un cocktail
psihotic dis de dimineaţă

stă cu ochelarii de soare
să nu vadă soarele
care vrăjeşte fetele
după un consum de canabis moderat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza de soare

Raza de soare, raza de soare,
ai plecat prin lunca haihui
ca un copil al nimanui…
Mi-ai intalnit iubita hotomane,
dormind intre ierburi si broboane
de struguri din vie
si foi ruginite, in toamna tarzie.
Am sa mi te fac dusman
Raza de margean,
ca nu suport sa-mi man gai iubita.
Am sa ma pitesc intre sanii ei ca sa-ti fac in necaz,
si-atunci sa vad daca o mai saruti pe obraz.
Dar raza de soare s-a uitat inapoi
Si ne-a stins pe amandoi.

poezie de Constantin Enache
Adăugat de Laurentia Paun Taban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giordano Bruno cântă balada permanenţei

E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare
răsărit din munte, gând.
Să se întrupeze-n vale
alte umbre sunt la rând.

E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare
albul inului sorbind.
Să întindă pânza-n iarbă
fete, alte sunt la rând.

E acelaşi, nu-s aceiaşi.
E acelaşi unic soare
tâlc suav învederând.
Ca să coloreze ceasul
fluturi - alţii sunt la rând.

E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ploi

Aruncă-ţi văpăile negre din gene
hotarul din tine şi mersul alene,
dă-mi mâna şi hai să fugim din hotare
copila mea dragă, e soare, e soare...

Noroiul cărării de-ţi scuipă despoiul
nu pasul, ci ochiul ţi-atinge noroiul
şi nu-ntoarce geana să vadă, rebel
cald single nostrum cum tremură-n el.

Privirile dacă ţi-s arse de soare
nu ochiul, ci drumul sub talpă te doare
şi nu-ntoarce geana să vezi prin noroi
nici umbrele noastre cum fug după noi.

Dă-mi mâna şi hai să fugim înainte
copilă mlădie, copilă fierbinte
La capul cărărilor şerpuitoare
e soare în ierburi, în ramuri e soare...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare are loc sub Soare
Şi sub coroană, lângă floare.
De ce atunci fiecare
Se vrea numai el sub Soare?

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neaţa, Soare!

Băiatul cu inimă de piatră şi ochi de cicoare
M-aşteptase trei vieţi să înălţăm zmee;
Mă iubea! Mă iubea?
" -'Neaţa, Soare!"
Şi dimineaţa, în sfârşit, păşise liberă
Din cea mai pustie închisoare
Cu trepte din mozaicuri de Ravenna
Şi lacăte scandinave.
Mă iubea!
-'Neaţa, Soare!

Băiatul cu inimă de piatră,
Căutând câmpuri de maci în zare,
Adormise... trei vieţi, lângă fântâna Siloamului;
Aştepta... Aştepta?
-'Neaţa, Soare!
Şi câmpul de maci răsărise sub bolta
Primului cer de mai, peste neghine amare,
Cu roiuri de azime şi mâini iertătoare
Ce primeneau dimineaţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe soare îl orbeşti...

Chiar de-ai fi după soare să te piteşti,
Tot te vor vede ochii mei unde eşti,
Că la geam perdeaua-i deasă,
Ajungând în a mea dulce casă.

Iar un soare, de s-ar opri în calea ta,
Iar eu orbind nu te-aş mai vedea,
Chiar faţa ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...

Tu eşti mândru, iar pe soare îl orbeşti,
Ca o lună coborâtă din poveşti,
Viaţa-i frumoasă, aici pe pământ,
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.

Dacă de mine viaţă te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi,
Faţa fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta..

poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul deşertului

Sub soare pal ucigător,
Plită-ncinsă e nisipul,
Pe cer nici urmă de nor
Când astrul a atins zenitul...

O caravană trece fără spor,
Cămile, anevoios "vehicul..."
Sub soare pal ucigător,
Plită-ncinsă e nisipul...

Şi nu-i nimic încântător,
Că fierbe pe nisip ibricul,
Încântare-i umbra unui nor,
Ce le răcoreşte chipul...

Sub soare pal ucigător.

rondel de Ioan Friciu (15 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Soare veşted, soare vechi
Cât o palmă de înalt,
Îl iau plopii de urechi
Fără scară, fără salt.

E bolnav de veşnicii
Câte-a tors şi-a îngropat,
Câte umbre şi stihii
Între timp a destrămat.

Soare umil, saore mic
Cât o ancoră abea
Înfloritu-i-a în spic
Dulcea somnului zăbrea.

O să doarmă iar blajin
Undeva adânc şi cald
Rotunjindu-ne cu chin
Pentru mâine alt smarald.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 37 (13 septembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!