secret

Dragostea e floare rară

Dragostea e floarea rară
Ce în suflete ne creşte
Dacă este îngrijită
În veci nu se ofileşte

Dragostea e ca un soare
Ce-ncălzeşte sufletul
E ca steaua sclipitoare
Şi ca Îngerul cel bun

De o fi să o-ntâlneşti
Laso-n suflet să-ţi pătrundă
Şi acolo-n loc secret
Nu lăsa să se distrugă

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Ballard

În vara puterii mele
L-am înjurat pe Dumnezeu, dar el nu mi-a dat nici o atenţie:
La fel de bine aş fi putut înjura stelele.
În timpul ultimei mele boli eram în agonie, dar neschimbat,
Şi l-am înjurat pe Dumnezeu pentru suferinţele mele;
Oricum, nu mi-a dat nici o atenţie,
M-a lăsat de capul meu, cum, de altfel, a făcut-o întotdeauna.
Aş fi putut, la fel, să înjur Edificiul Presbiterian.
Apoi, cum începusem să-mi pierd puterile, m-a cuprins groaza:
Poate îl alungasem pe Dumnezeu cu înjurăturile mele.
Într-o zi Lydia Humphrey mi-a adus un buchet de flori
Şi mi-a trecut prin minte c-aş putea să mă apropii de Dumnezeu,
Aşa că am încercat să mă fac prieten cu El;
Dar la fel de bine aş fi putut încerca să mă împrietenesc cu buchetul.
Acum eram deja aproape de secret,
Pentru că chiar aş fi putut să mă împrietenesc cu buchetul
Aducând tot mai aproape de mine dragostea pentru buchet –
Şi astfel mă apropiasem mult de secret, dar....

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când...

Chiar şi cei cu adevărat buni nu pot, neajutaţi, să iubească.
Ca să pătrundă dincolo de absurdităţi, de vicii şi, mai ales,
de prostia creaturilor umane, cineva trebuie să posede
secretul unei iubiri pe care lumea azi a uitat-o.

Până când acel secret nu va fi descoperit
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă va fi în zadar.

poezie de François Mauriac din Cuibul de vipere, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rectificare

... fir
dus,
mir
sus,
cast
mort,
fast...
tort
şarmant,
regret,
amant
secret
aflat;
stupoare,
mascat
eroare...
golan!...
dat
ban...
înşelat;

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flirt

Străfulgerare de sclipire
cu insistenţă etalată
de privire...
De anturaj, imagine furată!

Prima secvenţă de amor
în ambient secret de interzis,
stăruitor...
De aventură, sau promis.

"Fin" în speranţă de iubire
ratată-n vis neîmplinit...
Preludiu
d-un carnal nestăpânit.

Ciudat, în amintire-i fizic
la fel cum actul sexual...
Oniric,
ţelul... exponenţial!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitas

Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Toate tac
În jurul meu,
Fals se duce
Cursul vieţii,
Negăsind
Un cântec nou...
Agent secret
Mi-a fost iubirea,
Dar nu ştiu când
S-a demascat...
Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Şi, desigur,
Le-am uitat.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coroniţe din păpădii galbene

am aşezat pe fiecare răsărit
într-un secret ritual
cu fân uscat şi fanfare greiereşti
derulat cu mult înainte de apusul lunii
într-o baltă cu mormoloci
apoi
alergând desculţ spre apus
mi-am pus copliăria într-o umbră de şoim
... şi de atunci o tot aştept

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezicere

Pe ţărm secret şi alb
ca porumba cea penată,
la prânz ne-am însetat:
apa era sărată.

În acel pal nisip
numele ei l-am scris;
trecu a mării briză
şi scrisul l-a dezis.

Cu cât elan, ce zbateri,
cât patos, ce fervoare,
viaţa ne-am dus: eroare!
Deci viaţa ne-am schimbat.

poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poeme de dragoste, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră cu ochi

O piatră cu ochi
Se uită la mine,
Ea cunoaşte liniştea,
Eu nu sunt de piatră,
Ea cunoaşte limbajul ploii,
Eu sunt grăbit, deschid umbrela,
Ea a fost om, pe când eu
Eram piatră, astfel ne privim în secret,
Eu – o biată carne cu suflet, acolo,
Ca un câine credincios – sufletul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer dragobetian

şi vină, deci
primăvara
alunge frigul din cuvinte

nu pretind
dar mi-ar plăcea
ca măcar o secundă
din ziua asta
să te înveleşti cu surâsul meu timid -
în el se ascunde frica
să nu te rănească
să nu te nimerească
la vremea când
nu-ţi pasă de nimic
fiind îndrăgostită în secret
de o himeră

nu pretind dar aş vrea
să fi observat că eu am fost acela care
pe gerul năprasnic

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!