profan

Epigon antum

M-am autodenumit epigon antum,
Un fel de vierme de carne de tun,
Spic de grau intr-un lan
In buna masura trubadur si golan.

Nedemn de a fi citit de copii,
Inca profan contemporanilor vii,
Adulter pentru doamna moderna,
Tavaleala rustica in lucerna.

Ratacit romantic pe buza de mileniu,
Cautand femeia-femeie de un deceniu,
Simbrier de curte domneasca,
Lector de duminica pur romaneasca.

Floare de camp rumegata de cal salbatic,
Saltimbanc fara plasa, astenic si apatic,
Scara spre podul casei mele,
Cu destinatia Dumnezeu via stele.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem înflorit

primăvara se strecoară în poezia mea
minunile ei aş vrea să le descriu
au înflorit cireşii colorând dragostea
vântul răspândeşte triluri în pustiu.

avanturi măreţe pe aripi mă poartă
magnolii înflorite mă îndeamnă la vis
vreau din sentimente să fac pură artă
să strâng fericiri din al meu Paradis.

roua de narcise o sorb prea setoasă
mă învăluie parfumul dulce diafan
timpul renascent să sufăr nu mă lasă
nu-i tulbur lucrările nu sunt profan.

în suflet vibrează rapsodii de mierlă
soarele îmi zâmbeşte pe-a cerului turlă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suiţi-mă pe cruce!

Cu sufletul profan şi gol ca o cavernă
Am ostenit prin lume crezând că totu-i vis.
Azi, iartă-mă, femeie, şi pune-mă în bernă,
Sub tâmpla mea târzie, un pom s-a sinucis.

Dar cum să plâng în taină, această întâmplare?
Când ochiul meu de humă, e tot mai istovit,
Şi cum să cânt osana, credinţei ce mă doare?
Căci e trecut de-amiază şi nu m-am răstignit.

Suiţi-mă pe cruce! M-am vindecat de toate,
De aspre anateme chiar azi m-am vindecat.
Vă las vremelnicia şi daţi-mi de se poate,
O frunză să-mi acopăr adamicul păcat.

poezie de Constantin Georgescu din Secerişul de ninsori (2014)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite cum... (O altă ea.)

Uite cum privirea-i hoaţă
Din braţe mi te înhaţă...
Iar tu, fermecat, nu vezi,
Că te pierd, şi că mă pierzi.

Uite cum pielea-i mătase
Nu vrea să mi te mai lase,
Iar tu, fermecat, doar taci,
Neştiind cât rău îmi faci.

Uite cum sărutu-i dulce
Vrea pe buza-ţi să se culce,
Iar tu, fermecat, nu simţi,
Că dai aurul pe-arginţi.

Uite cum şoapta-i păgână
Speră-n suflet să-ţi rămână,
Iar tu, fermecat, n-auzi.....
Ochii-mi, ce te strigă... uzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să socotesc iubirea mea?!

Să socotesc iubirea mea în clipe,
Iubita mea cu trupul diafan,
Când umbra ta, ca pe-un solar cadran,
A prins în trupul meu să se-nfiripe?!

Să socotesc iubirea mea în ore,
Iubita mea cu plete de copt lan,
Cu chip nepământean, de porţelan,
Ce risipeşti parfum de pasiflore?!

Să socotesc iubirea mea în zile,
Iubita mea cu şold rubensian,
Dar să-mi înec dorinţele, profan,
La pieptul desfrânatelor dalile?!

Să socotesc iubirea mea în ani,
Iubita mea cu glezne de cancan,
Păşind la braţu-ţi ca un narcoman,
Când ne-om plimba sub desfrunziţi castani?!

poezie de Mihaela Banu din In cartea Eu râul tău, tu matca mea (iulie 2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru primăvară rece

sferturi reci de soare
fără niciun ban
ard în primăvară verdele din drum
când îmbrăţişate
lângă vechiul han
trec pe sub fereastră sălcii gri de fum

şubrede speranţe dorm adânc în teci
strânse-n adăpostul marelui concept
stelele polare
încă douăzeci
rotunjesc rotula din piciorul drept

frunze precum pielea micului cais
au un ritm aparte
parcă maternal
bruma stă în sânge într-un trainic bis
şi-nfloreşte
iarăşi
longitudinal

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare imperfecta

Zã pada ne locuia pe rând.
In mine tatuase o frumusete asprã,
Ce-acum imi crestea
In continuarea fiecã rui os,
Si-ncepea sa mã doarã.
Devenisem greoaie, fiecare miscare
Mã apropia tot mai profan
De perfectiune.
Am incercat sã-ntind bratele,
Sã mã agã t de ceva,
Poate de-o pasã re sau un cal
Impuscat pe jumã tate,
Dar m-am lovit de câtiva copaci
Cântând din frunzã,
Care nu-mi puteau simti porii
Risipiti in trupul rã nit,
Si mi-am pierdut echilibrul,
Alunecând in zã pada ce ardea
Cu majuscule.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provincial love story (personajele sunt închipuite, orice asemănare se asumă pe cont propriu)

Matilda îşi găsi de-un ceas
un soţ blajin, nu de pripas -
cu casă şi servici la stat
şef de magazie la Gostat (iar pentru actualizare, la cerea publicului:
ba senator, ba deputat)

pe uliţe ea... elegantă
şi cu oricine mult galantă
el, cu leafa-n dinţi direct la ea
că o iubea, că o iubea

trăiau, mai bine de an
ea o "căţea", el un profan
c-aşa-i în târg, află pe urmă
stăpânul curtea cine-i scurmă

dar într-o zi ea l-a lăsat
fireşte, pentru-n alt bărbat
el, melancolic, beat de ea
şi-a luat de-aiurea o căţea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inger

Carti nu vor putea sa stranga
Despre ingerii din cer
Ce ii face ca sa planga
Stiti cu totii e mister.

Nu vor sti ca doar un inger
Pentru dansa a murit
Si mai iute ca un fulger
S-a ascuns in infinit.

Nu vor sti ca el e moarte
Si e viata simultan
Pentru ea a fost o carte
Despre sacru si profan.

Nu e lacrima mai rece
Decat cea ce-o poarta el
Vreme vine vreme trece
Insa dansul e la fel.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi eu...

Un înger stă şi mă veghează,
Păzindu-mi sufletul de muritor,
Ce sunt eu.... al lumii care mă trădează?
Poate chiar eu-s al lumii trădător...

În spaţiul care se curbează contemplu al nemuririi timp,
Acel veşnic înger care mă veghează...
Stau, privesc în întuneric... cu sufletu-mi îl simt...
Din umbră în lumină alintat, zorii-n mare se revarsă...

Un om atât... şi stelele de m-ar iubi,
N-aş putea să mângâi orizonturi calde,
Eu doar atât, un muritor...
Aştept lumina care vine de departe...

Pe ţărmul unei lumi, într-un univers absurd,
Trăim atât de încărcaţi cu suflete goi...
Destine ferecate cu lanţuri de patos, stinse la amurg,
Precum cei ce mor sub ceru-nsângerat şi se numesc eroi...

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!