praznic

Nehotărârea emigranţilor, de ziua lor internaţională

Ar face-o zi de praznic, lungă,
Dar cadrul cald, sărbătoresc,
Să fie ţara ce-i alungă alungă
Sau ţările ce nu-i primesc?

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un autor ar trebui sa nu se considere aidoma seniorului care da ospat prietenilor sau un praznic saracimii, ci mai degraba un birtas care tine pravalia deschisa si unde oricine trebuie sa fie bine primit pentru banii sai.

Henry Fielding în Tom Jones
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praznic

Ca unui pusnic de o liturghie
Mi-e dor de gura ta duminica,
O săptămână e o veşnicie
În care nu mă pot cumineca.

Şi precum fiarei pândind o pradă
Îmi salivează ochii de tine,
Buzele mele vor să te vadă,
Şterse de limba ce-aude bine...

Şi toate simţurile-ndată,
Ca nişte pui flămânzi de leu,
Te vor, bucată cu bucată,
Ca pusnicul pe Dumnezeu.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e

Mai e o zi sau o noapte
Şi o tristeţe popas
Ca la un ordin de moarte
Rostogolindu-se-n glas

Mai e un arc de speranţă
Nici nu mai ştiu în trecut
Până la zidul de piatră
Fără creneluri născut

Mai e un ţărm către lume
Ca un obraz înspre cer
Inima ta îţi va spune
Până la streşini de ger

Mai e o pasăre albă
Ca o zvâcnire-n final
Ca la un praznic albastru
Dintr-un ţinut boreal

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit Crăciunul

A sosit Crăciunul,
E praznic, e bucurie
Şi pentru aceasta, Doamne,
Îţi mulţumim doar Ţie.

Lumină, brazi împodobiţi,
Cadouri, forfotă multă;
Colindători voioşi, grăbiţi,
Gazde ce-a lor mesaj ascultă.

Dumnezeu Fiul s-a 'ntrupat
Prin Fecioara Maria,
Şi într-un chip minunat,
La noi a coborât Mesia.

El a venit să mântuiască,
Să pună răului hotar,
Cu Dumnezeu să-mpăciuască,
Omenirea; O, ce har!!!

poezie de Viorica Graf
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Red: Nu cred că ar trebui să-ţi faci asta Andy. Sunt doar vise de doi bani. Mexicul este la naiba-n praznic, iar tu eşti aici, şi aşa stau lucrurile.
Andy: Mda, aşa e. Aşa stau lucrurile. Mexicul e acolo, iar eu sunt aici. Presupun că totul se rezumă la o alegere simplă. Ocupă-te de viaţă sau ocupă-te de moarte.

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemulţumirea răposatului

Cum existenţa cea umană
E scurtă, dus eşti într-o zi
Şi-"acolo", spre-a nu flămânzi,
Se apelează la pomană

Astfel lui Gogu-a sa vădană,
Un praznic mare îi tocmi,
C-a fost avut, avea moşii...
Plecând, el îi lăsase-o rană

Şi soaţa, poate, din snobism,
Îl consultă prin spiritism
Iar Gogu supărat, din rai,
Îi reproşă pe-un ton patetic:
De ce colivă dulce-mi dai,
Nu ştii că fost-am diabetic?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, Maică Românie!

"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"

poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi la Viflaiem

Creştinilor noi astăzi
Un praznic mare avem,
Ca să-l putem cunoaşte,
Veniţi la Viflaiem.

Că a născut în lume,
Pe-acel ce-l aşteptăm,
Maria Maica Sfântă.
Veniţi ca să-l vedem.

Pe paie între vite,
Isus este străin,
Să ducem şi noi daruri,
Veniţi la Viflaiem.

Să mergem cu păstorii,
Şi să îl prea mărim,
Că pentru noi El s-a născut,
Veniţi la Viflaiem.

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te port ca pe o aripă

Aici, sub coaste, te port,
ca pe o durere suportabilă,
ca pe un gând ascuns
în care intru mereu
cu ochii închişi,
pipăindu-te cu degetele amorţite
si îmi pare că ai fi iarba aceea
în care mi-aş aşeza sufletul
la un praznic mult aşteptat.
Din când în când
mai simt apăsarea din paşii tai
când treci prin inima mea,
şi-atunci îmi spun că eu sunt singura femeie
de pe pământ,
cu zborul înlăuntrul fiinţei mele,
despicându-mi carnea
aripile ce ţâşnesc în afară...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!