portocaliu

Charlotte: Chiar treci prin criza vârstei mijlocii.
Bob (poartă un tricou portocaliu de camuflaj): Crezi? De asta mă temeam. Mi-am tot spus să fiu pregătit în caz că va trebui să mergem la război în seara asta.

replici din filmul artistic Rătăciţi printre cuvinte, scenariu de Sofia Coppola (3 octombrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Razele s-au aprins prin atmosfera Pământului, orizontul a devenit portocaliu, trecând treptat în toate culorile curcubeului: de la albastru deschis la albastru închis, la violet şi apoi la negru. Ce o gamă de culori de nedescris! La fel ca picturile artistului Nicholas Roerich.

citat din Iuri Gagarin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârful muntelui părea un altar al ţării, dogorit de discul portocaliu, gol, părăsit. Era ceva duios şi etern în această imagine, căci acolo părea că se deschid porţi largi spre necunoscut. Imaginea părea frază într-o poezie absolută, pictată ca o justificare a omului pe pământ.

Rodica Nicoleta Ion în Tu eşti muza mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de martie

venind, sărind prin verde vast
cu biete formulări gerunze
tot eu alerg, tot eu adast,
tot eu muşc florile de frunze

şi vă iubesc (fără să ştiu)
pe toţi. Am suflet de brânduşă
patetică. Portocaliu
mi-i pragu-ncrâncenat la uşă;

şi-l ostoiesc în verde mult
ca să-l călcaţi fără să fiarbă
a flacără.

... tot eu ascult,
tot eu prind clisele de iarbă.

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul aluat

(Dedicată pictorului Liviu Şoptelea)

Un cuţit portocaliu în colţul mâinii.
În turla bisericii dospeşte
pâinea neagră cu holuri prin ea
şi miros de portocală cu sertare.
Peştele doarme în coada lacului pe cumpănă.
Magii treieră aerul crucificat.
Îngeriţa plânge la porţi după sare.
Sub cruce creşte albastru din pământ un aluat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

O mare de culoare se-ntinde-n faţa mea:
E toamna ce-a venit şi-mi scaldă inima.
Văd roşu, verde, galben şi chiar portocaliu
Mă uit în sus: până şi ceru-i auriu.

Pe jos – covor de frunze vopsite tare mândru
Că-ţi vine să te duci, să intri-adânc în codru
Acolo unde lumea din jur toată dispare
Pentru-a-ţi lăsa simţirea în valuri de visare.

poezie de Nadia-Cosmina Prigoană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza-n parc (Parodie după George Topîrceanu, "Toamna în parc")

Cad alene pe aleea
Parcului portocaliu
Frunze moarte, ca aceea
A simbolului pustiu.

Prin lumina estompată
De sticla unui chefliu,
Visătoare trece-o fată
Cu un matelot zurliu.

Roşu, că-a făcut-o lată,
El se uită ca un drac.
Ea striveşte frunza moartă
Sub pantofii scumpi de lac.

Şi cu-o insolenţă rară,
Ce frizează prostul-gust,
Fac eforturi mari să pară
Ea deşteaptă, el... robust!

parodie de Dumitru Râpanu, după George Topîrceanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet...

picături de timp strâng
în mici flori de tristeţe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez şi în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roşu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de toamnă

Am încă irisul de cupru,
De galbenul, de brun frunziş...
Mi l-am făcut un ascunziş
Să te-apăr nopţi, să-ţi fiu de lucru.

Sunt beat de aromele de vii,
Nu de licori, de nopţi cu tine.
Antale-am sângele din vine...
Sunt crama ta, doar să revii.

E Luna un portocaliu...
În lac şi peştii stau la fund,
Sunt aripaţi, se-ntrepătrund...
Ţi-aş fi la fel, de vrei să viu.

Se simte-n nări miros de carne,
Sunt grupuri, ce petrec cu must.
La tine am gând, te beau, te gust...
Fă-mi frunză, timp... să se întoarne!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără rest

Micuţ cât o alună,
Mare cât un uriaş,
Toţi suntem la fel de mari
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Bogat cât şapte ţari,
Sărac cât un păduche
Toţi suntem de-o mamă
Când stingem lumina-înainte de culcare.

Roşcat, negru sau portocaliu,
Alb sau galben ca o lumânare,
Toţi suntem aidoma
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Poate că cea mai bună cale
Să împăcăm pe fiecare
Ar fi ca Dumnezeu să stingă lumina
Şi să ne trimită la culcare!

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!