poezii pentru bunica

Cireş albastru de poezii

Aud cum-nfloreşti în şoaptă
Vântul muzelor te poartă
In metaforă de caise coapte..
Si cu salcia versului-mpreunate

Ce-mi răvăşeşte iubirea
Pe zări de file-n fiecare zi
Hai să ne-mbrăţişăm nemurirea
Intr-un cireş albastru de poezii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunică dragă...

Eşti şi vei fi mereu bunica mea
Te voi cinsti şi te voi respecta
Tu-mi dai speranţă şi lumină-n doi,
Mirosul dulce-al florilor de mai.
Noi trei, un vis, un gând şi-aceeaşi lună
Acelaşi semn zodiacal avem,
Când suferim, luptăm şi vom învinge
Căci vom învinge, singur, dacă vrem

Tu iarbă eşti, eu cer sunt şi sunt mare
Bunicule, cu ochii-ţi te numesc
Voi sunteţi pentru mine sărbătoare,
Din suflet vă cinstesc şi vă iubesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupi oferind flori şi recitând poezii

Ca vânător trebuie să stai la pândă-într-un tufiş pentru a prinde prada
Sau să faci efortul de a cutreiera dealurile pentru a ucide...
Ca iubit trebuie doar să-ţi declari dorinţa,
Iar prada-ţi va veni singură-n în braţe pentru a fi masacrată...
Pentru că Iubirea oferă un paravan perfect pentru lup.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campionatul

Peste câmpul înverzit,
o nepoată şi o bunică,
zburdă-n flori de levănţică,
cum nu s-a mai pomenit...

73 de ani a mers,
bunica în astă lume,
nepoata-i spune pe nume,
stăpâne-s pe Univers...

Pe iarba verde şi moale,
au făcut Campionat,
la o margine de sat
şi au ieşit ca loc... egale...

ŞI fetiţa-i mândră tare,
că la 6 anişori,
are maci în obrăjori
şi se joacă cu-n om... mare...

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Mi-e-atât de dor de draga mea bunică,
de lampa ei de gaz, ce înteţea
mirosul florilor de levănţică,
din caierul de lână, când torcea!...

Pâinici cocea pe plită, iarna toată,
cu miere de albine le ungeam.
Ceva mai bun nu am mâncat vreodată,
cu lapte dulce! Apoi, ne culcam.

Bunica îşi punea arnici în ac
şi începea să coas-o ie nouă
din marchizetul alb, păstrat în sac,
ţesut de ea, în dimineţi cu rouă.

Şi gândurile-i toate se-ntreceau
cu vântul ce bătea a viscolire,
când fulgi de nea Pământul îmbrăcau
şi geru-ncremenea întreaga fire.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Bunica draga unde esti?
Mi-e dor sa vad a ta privire,
Lasi toate cele pamantesti,
Ramanem doar c-o amintire.

Mereu acolo pentru noi
Ai fost, esti azi, vei fi si maine,
Cand voi fi singur, vom fi doi,
Si-om imparti apa si paine.

Ai crescut sase copilasi,
Apoi nepoti, chiar stranepoti,
Din paza ta n-ai vrut sa-i lasi,
Si i-ai hranit cumva pe toti.

Ne-ai invatat sa ne rugam,
Apoi ne-ai invatat de munca,
Orice da Domnul s-adunam,
Sa-i ascultam orice porunca.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am talent la poezii,
Dar a-nţelege sper să ştii;
Nu-ţi scriu să te impresionez,
Ci pentru că te venerez...

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dude albe dude roşii

zicea bunica de capitalişti
noi strângeam dude le scuturam pe un cearşaf
pe cele albe apoi ne aşezam şi mâncam
bunica zicea
strângeam frunze pentru viermii de mătase
să ne facem norma
două pungi de un leu
"răi tare răi mai erau şi ovreii şi nemţii
sugeau până şi măduva de pe om"

dudele negre le strângeam de pe jos
nu puneam cearşaful să nu se păteze
"se face ca sângele închegat
ca sângele de român închegat"
noi mâncam dude negre dude dulci
ca lebeniţa şi zmeura
ne întorceam cu faţa la soare şi îl priveam până totul devenea albastru
până lacrimile curgeau se opreau şi nu mai aveam

"or să vină iară

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu-Ioan Mureşan (iunie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica printre noi

Aceleaşi ape repezi valul duce,
Rămân stingheri în urmă anii mei;
,, La naştere primim în dar o cruce -
Plocon cărat în spate - vrei, nu vrei.''

În poală m-a ţinut bunica seara,
Cu nani-cântec-sfânt mă adormea:
,, Să nu cunoşti oftatul, nici ocara!
Să creşti frumos şi demn, copila mea! ''

O văd la truda câmpului, senină,
Pe arşiţă cu sârg păşea 'nainte,
Înveşmântată-n griji, ruga să vină
Asupră-ne, mărirea din cuvinte!

În prag de sfinte sărbători, voioasă,
Alese pilde propovăduia:
,, Belşug s-avem în suflete şi-n casă,
Norocul nu ni-l fure nimenea! ''

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Merca (iulie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram duminica la bunica...

Dimineaţa aburindă
cu linişte în oglindă
cu vise-n zi de sărbătoare
şi clipe răcoritoare.

Fericita zi e duminica
cum era altădată la bunica
plimbare în natură
dacă e vreme bună.

Pe cărările-n pădure
unde culegeam mure,
ciuperci şi pânişoare
şi era linişte mare.

Aş vrea şi-acum linişte-aceia
când gândurile nu erau,
când viaţa era frumoasă
şi ziua luminoasă.

poezie de Eugenia Calancea (22 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!