podul spre taramul de dincolo

Descătuşare

când înfloreşte iubirea,
arbore cu mugurii învăpăiaţi,
lanţurile iluziei dispar.
eliberată din strânsoare,
se naşte o lume în miniatură.
pe tărâmul arid răsare speranţa,
spre celălalt pornesc flexibile ramuri.

poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Briză sentimentală

E o curgere continuă de pasiuni înaripate
cu modulaţii de briză.
Un val se îndreaptă spre ţărmul
care s-a rupt de mare şi m-a urmat;
subtilitatea aerului îl urmăreşte cu biciul.
Rămâne un timp ancorat în spume,
apoi, naufragiază pe miriştea lunii
împreună cu castelul de nisip.
Cred că l-a înşelat intuiţia!
Nici brizele nu vin pentru cineva anume!
Zadarnic,
încerc să provoc întrebările toamnei
spre tărâmul realităţii.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dincolo de veacuri

De dincolo de veacuri
Din mituri de demult,
Întruchipat în gânduri,
Eu nu te mai ascult.

De dincolo de viaţă,
De dincolo de moarte,
Tu n-ai făcut o dată
Iubirii mele parte.

M-ai zvîrcolit în gheare
De lei şi de tirani,
Cerându-ţi îndurare
Mi-ai potrivit duşmani.

Destin amar şi putred,
Nici nu ştii ce te-aşteaptă,
Cu tine astăzi viaţa
În mine se deşteaptă.

poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul de flori

poezie dedicată românilor din stânga Prutului

Podul de flori,
frate,
s-a dărâmat.

Au venit lacrimi
şi l-au luat.

Drum prin Sahare,
dune de
brumă,
ochiul se-nghimpă,
în neguri se-afumă,

se jăluie Prutul
prin sloiuri, prin glod,

Manole oftează,
pictând-o pe Ana,

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (decembrie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic şi nimic

eşti cea mai frumoasă
din toate câte sunt

nimic nu rămâne
mi-ai spus

toate nopţile curg
în frumuseţea ce piere
spre un statornic tărâm

tărâmul damnării

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat mai zâmbeşte

mortul ăsta, femeie
te sfidează şi de dincolo
de tărâmul rupt din rai
de o evă pătimaşă ispitită
într-un paradis plictisitor
acum râde tăcut şi excesiv
de misterios
ţi-a lăsat o lume pe care el
nu a înţeles-o de când a fost
aruncat aici în pielea goală
a plecat fără să ia nimic
nici nu-ţi doreşti să duci ceva
cu tine pentru că te împovărezi
inutil în lumea aia nouă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portalul

spre lumea de dincolo
e un ecran - mâna ce taie
sticla cum ar despica fără nerv celofan
e înarmată uşor cu o tele
comandă - nu
se poate vedea foarte bine ce este în lumea
de dincolo (?!) se acoperă
de bănuieli feţe blurate şi voci subţiate -
portalul
se deschide la orele serelor de legu
me umane şi nu
se închide nici-gând

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţa

dacă treci graniţa la cenad
adică mureşul adunat
în bazinul ca un fel de jacuzzi hazos
o să auzi călătorule
o poveste si-un cântec
de o tristeţe - o ea
femeia nebună cu numele emma
ce aparţine mai mult
patriei de dincolo de fluviu - mureşul
îndoit cu spumante
de baie
curge totuşi sub podul
prost asfaltat înspre mako
trecând
peste graţia semafoarelor
cu anumite clipiri
foarte lichide

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de noi

În lumea mea e-o stea ce străluceşte
cum nicio alta nu va străluci
chiar de, în nopţi târzii, o voi zări
privind spre steaua care mă iubeşte.

Privesc adesea cerul plin de stele
şi mă întreb de-o fi o stea şi Luna
ce-n bolta nesfârşită e cununa
ce mă răsfaţă-n razele-i fidele.

Păşesc uşor pe scara care urcă
pe trepte ale timpului şuvoi
spre-un loc ce pare dincolo de noi.

Cum drumul meu nicicând nu se bifurcă,
privirea-mi nu se-ndreaptă spre ‘napoi,
iar ochii-mi strălucesc pentru-amândoi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonsai

grădini
încap în podul palmei
într-o şoaptă rostită fără
grabă
am croit răstimpul
ultimei îmbrăţişări
când voi urni cărările spre
tine
să nu-ţi fie alb-negru cadrele
oglinda-n care mă ştiai
să nu-ţi pară zăbava mea
rătăcire

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!