plastic

Reanimare

să-ţi speli inima zise chirurgul obosit
de trei ori în toată ziua
dimineaţa în cuvinte albastre
flori de orhidee şi lumină
la prânz cu Vivaldi cu Mozart
iar seara domnule seara
cu dragoste cu iubire fierbinte
fierbinte

atât

şi îmi puse inima într-o sacoşă de plastic
vaya con Dios amigo

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesor pe ultima treaptă

Neavând
încotro

şi

Hărţuit
de
toate
băncile
posibile

Profesorul

se
înalţă
la
ceruri

Cu
ajutorul

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă vântului

smintit de ceasul târziu revărsat
peste mine ca o pedeapsă
mă bate grozav la cap ce cazne
îndur de dragul unui firicel răcoros

ridic odă unui vânt care aduce
zvonuri zi şi noapte pe-un liman
nisipos cu miei de material plastic
aproape albastru în bătaia soarelui

vântul mângâie tot ce iubesc
de aceea merită să-l slăvesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eschimoşii cărau

bucăţi de soare în ligheane
de tablă de la iglu-magazin
cu de toate la preţuri diferite
în iglurile de familie
le târau prin zăpada tasată
de urşii albi achiziţionaţi
pentru treburile săteşti

aşezau lumina soarelui în mijloc
după instrucţiunile de folosire
care aşteptau în cutiile cu bere

eschimoşii cărau ligheane
de material plastic pline cu larmă
păsărească înghesuită în fugă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plastic

oraşul respiră ca o hidră
prin tentaculele
de gelatină murdară
e ora la care
oamenii de botox
îşi pun haine de carnaval
se rujează pe pleoape pe buze pe piept
se revarsă peste trotuare
termite apocaliptice
cu maxilare de fier şi inimi de mucava
cine râde mai tare
câştigă o zi de viaţă în minus
şi un tricou cu paiete
aşa se învaţă la şcoală
cine mângâie un copac
rămâne ultimul
şi stinge lumina

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte emisfere

Oglinda mea e printre nori,
Cupidon nu mai are săgeţi,
Cafeaua braziliană s-a scumpit.
Napastele nu te cunosc,
Menta miroase la fel,
Inima nu vrea tratament.
Din pământ răsar speranţe,
Nimeni nu ştie limba lor
As vrea o cale către Lună,
Oceanele nu doresc plastic.
Buzele rotunde păcălesc
Iubiri pătrate, efemere,
Dacă îţi spun că te iubesc,
Tu o să fugi în alte emisfere!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o pasăre

de pradă cuprinsă de pasiune
zbor deasupra mării
ca un vis frumos mă văd
pescuind balene de material
plastic dat cu antiderapant
mă rotesc în jurul soarelui
şi un frig hipnotic trage de la vest
chemarea-mi nimeni n-o aude
măsor cu sufletul nisipurile
ce se aştern sub mine
bat din aripi într-o mişcare
interpretabilă şi rece este apa
sunt o pasăre de pradă strig
pescăruşilor de lut nears

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tastez tot

ce-mi trece prin cap
sub formă de poezie
şi laptopul rezistă
la marea mea chibzuinţă
scrisă în strigătul
unui rotopercutor
care bate într-un perete
de cărămidă roşie
comunistă care rezistă
şi rezistă mai mult
decât scaunul de plastic
de un roşu carmin prea
strident în fumul jilav
tastez atent câteva versuri
şi simt că sunt cuprins
de un entuziasm
care mă surprinde şi pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se trăieşte pur şi simplu

nu am nimic important de învăţat
exemplele mă derutează
complic aiurea trăirea cu de ce-uri
pierd visele prin educaţie
învăţ cum să mă abţin
cum să nu trăiesc
cum să devin cetăţean plătitor de taxe
cum este decent să nu fiu natural
să mă ruşinez de trup
să alung spiritul
să torn viaţa în forme rigide
să o învelesc în plastic

la urma urmei e doar o viaţă
şi într-o zi o voi plăti
cu o moarte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzătoarea cu capac

reuşeşte precis să-ţi ferească
degetele de metalul ascuţit
care ar smulge bucata de piele
cu aşchia de carne ciudată
crescută acolo zeci de ani
fără să te deranjeze nu-ţi aduci
aminte s-o aperi cu o platoşă
de metal e răzătoarea care ştie
să felieze cu zgomot redus

scoţi banii pentru răzătoarea
minune de plastic cu metal
sclipitor ca o săgeată pentru
mintea care nu cere nimic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!