pe pielea ta

Revino

Revino mai des şi îmbrăţişează-mă,
senzaţia că iubesc revine şi mă îmbrăţişează –
când memoria trupului se trezeşte
şi o veche dorinţă-mi pătrunde iarăşi în sânge,
când buzele şi pielea îşi amintesc,
iar mâinile simt din nou vechi atingeri.

Revino mai des, îmbrăţişează-mă noaptea
când buzele şi pielea îşi amintesc...

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mare fast

tăiam firele de păr cu oţelul ascuţit
din obraz în obraz pe lângă nasul
care mirosea vânt şi flori la nevoie
mâna nu-mi tremura prea tare
auzeam cum cad pradă metalului
firele întărite de anii petrecuţi
sub pielea moale de om al cărţilor
care stă zile întregi în altă lume

tăiam fir după fir fără să le număr
şi eliberam pielea hotărâtă să respire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingerul meu

Tu, ingerul meu de otel,
cu vene de sticla albastra,
ai sange amar
si piele de sarma ghimpoasa.
Te uiti printre stele la mine
dar uiti de sufletul meu,
il lasi prada maniei
si-amarului vietii tarziu.
Tu, ingerul meu de otel
mi-esti paznic,
parinte
si zeu.
Tu, inger cu pielea ghimpoasa
ma dori,
ma alinti,
ma omori.
Tu, inger cu pielea ghimpoasa...

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu pielea fină

Mă cheamă propria-mi ruină,
Ca să-mi trosnească oasele,
Îndur şi-mi trag ponoasele
Şi-mi ţin privirea jos, în tină,

Căci m-au iubit frumoasele,
Cu ţâţe mari şi pielea fină,
Cu părul lung, minte puţină,
Care şi-au tras foloasele...

Din toate rasele, Madame,
Cu fluturi în stomac şi-n păr,
Ce m-au lăsat sărac şi-n foame,

Cum aş putea să mă răscumpăr?
Perfid, urcându-le pe coame,
De cai sălbatici, făr' astâmpăr...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pielea îmi e mai aproape decât cămaşa.

proverbe basce
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă în pace, zgâtie!

Pe pielea mea ca pe un palimpsest
cum face viaţa câte o năzbâtie
o notează sadic manifest
şi-o port ca pe un sac ca pe un lest
lasă-mă în pace zgâtie!

M-a pus la colţ cu bobârnace
ca pe un urs pe care-l înveţi să joace
pe tabla înroşită
pe plită
n-are principii numai capricii
şi dă tare cu zgârbaciul
că m-a adus pe mine cârpaciul
să fac nu ce vreau
ci ce-i place
degeaba îmi crapă pielea
degeaba îmi urlă ţeasta:
ce viaţă e asta?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

în pielea goală
toamna îmbujorată
eu la cravată

haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (12 septembrie 2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vinde pielea ursului înainte de a-l ucide.

proverbe româneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Picioarele îmi înverzesc a primăvară. Mă dor.
Prin piele fire crude îmi răsar întâia oară.
Mă umplu prima dată cu acelaşi decor
Durerea soarelui mă obsedează ca o povară.

Strig dintr-o fântână, ca un înecat, să mă scape!
De suferinţă nu pot nici să dorm, nici să visez.
Îmi smulg pielea de pe picioare şi las să încape
Peste carne împletite rădăcini dese şi verzi.

Ca o coajă de ou copt pielea îmi crapă şi smulg
De pe piciorul drept lianele care mă strâng.
Cresc aripi crude şi calc suferind peste pământ
Încărcat de ierburi în care greu e pasul stâng.

Sub talpa mea îmbumbesc crini şi păsări aiurea.
Calc peste ele vesel la suflet şi tânăr la trup.
Port durerea colţului ierbii ce îmi sparge pielea
Şi simt lama ierbii tăind adânc în verdele crud.

poezie de Mircea Lucian Nincu (2009)
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tăcerea rupi pielea.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!