palarie

Eu jucam şi 7 spectacole pe săptămână, dar tot mi se părea că nu joc destul. Am fost lacom în tinereţea mea actoricească. Şi atunci mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la doamna Bulandra. Mi-o amintesc: cu pălărie întotdeauna, cu mânuşi, jabouri, perfectă! Am prins-o plecând către maşina unde o astepta şoferul şi i-am tăiat calea: "De ce m-aţi luat, dacă sunt atâţia alţii? Când îmi vine mie rândul să mai joc?". Mi-a răspuns scurt..."Vrei să-ţi spui de ce te-am luat?! Ca să nu te duci la Naţional!". Ea avea acest cult, să-şi adune valorile! Şi aşa a fost povestea cu doamna Bulandra, Dumnezeu să o odihnească.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

Avea bunicul o pălărie frumoasă
mi-a dăruit şi mie una la fel
mergea la muncă în gradină ori pe câmp
îşi aşeza pălăria jos să nu o murdăreasca
eram mereu împreună, îl imitam
îi plăcea să mă îmbrace la fel cu el
fapt care s-a şi întâmplat
copil cum eram, nu ştiam că-i bolnav
şi într-o zi a murit
nici asta nu am priceput dintr-o dată
aşa că îmi tot aşezam pălăria pe cap
şi întrebam unde-i bunicul?

De atunci am rămas doar cu pălăria
în ea se ascunde bunicul
astăzi ca să fim împreună
nu numai în amintire,
o port la muncă în gradină
o aşez jos lângă flori
şi sap.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino...

Hai, vino, iubite, în lanul cu grâu
Să-ţi pun cingătoare, din spice, la brâu!
Hai, vino, iubite, e macul în floare
Hai, vino să-mi pui, la brâu, cingătoare!...

Să punem pe buze, cu roşu din maci,
Pecetea iubirii.... Din floare să-mi faci
Inelul de aur... din păpădie,
Ţi-oi da un sărut pe sub pălărie...

E holda bogată, se leagănă-n vânt,
Hai, vino s-auzi al păsării cânt
Ce triluri măiestre înalţă din glie!...
Hai, vino s-asculţi... E o ciocârlie.

Hai, vino să-mi faci, din grâu, o cunună
Tu, rază de soare,... să fim împreună,
Să mângâie vântul sărutul pe frunte
Sub cerul albastru... Hai, vino, iubite!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E groaznic cât de caraghios ne îmbrăcăm noi. Nu numai că nu e igienic, nu e confortabil, nu e decent - dar e cât se poate de urât. Aţi privit un bărbat alergând pe stradă, după tramvai sau după pălărie? Cea mai slută fată pare o Diană, comparându-le mişcările, poziţia trupului în fugă, atitudinea capului. Fără îndoială, un european modern e făcut să fie urât şi ridicol. Colaborează la meschinizarea lui duzini întregi de agenţi, superstiţii şi mode. De aici, probabil, surpriza, plăcută ochiului, a bărbaţilor în costum de baie - şi indiferenţa mai mult sau mai puţin generală cu care sunt privite femeile în acelaşi costum. Dar moda a izbutit să ascundă şi să meschinizeze tot ce e linie, echilibru, semnificaţie în frumuseţea virilă.

Mircea Eliade în Moda bărbătească
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni pentru alhambra

jumătăţi de inimă
aici: strugurii vinul beţia şi
voma
promite că mă vei ţine în braţe când îmi va fi cel mai rău
să-mi trimiţi salutări
cum trimit unele păsări semnale dacă se-apropie primejdia
mă voi întoarce
alhambra
mă voi reinventa
voi pune
două cărţi pe-aceeaşi noptieră
două perne în acelaşi pat
promite răspunsuri
jungla trece prin sânge
fiare mi se spânzură în carne
promite
că acolo
insurgenţele ţin loc de ziduri
spune ceva să însemne curaj
o îngăduinţă peste cele ce-au fost

[...] Citeşte tot

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria

Un copil fără jucărie
Este ca un magician fără pălărie
Orice copil îşi doreşte
Un joc atunci când se plictiseşte

Orice om îşi doreşte să mai fie copil odată,
Dar atunci el se gândeşte
Ca dacă o jucărie priveşte
De copilărie îşi aminteşte

Unde eşti, copilărie,
Ai plecat cu o jucărie?
Ai plecat din viaţa mea
Şi mi-ai luat şi jucăria...

Te întreb, copilărie,
De ce de mine ai fugit?
Când îmi era mai greu
Tu m-ai părăsit...

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lăcustă

Mi-a umblat în păpădie
O goangă cu pălarie
Şi cămaşă stacojie.
Avea fuste şi manta,
Tăiate din catifea
Şi pieptar cu solzi de tiplă,
Căptuşit c-un fel de sticlă.
Domnişoarei cu trei rochii-i
Lăcrimau rubine ochii,
Să te-ntreb pe dumneata,
Cum venişi în iarba mea?
Şi de unde, domnişoară
De cristal şi scorţişoară?
După pana ce te-a scris,
Vii şi tu din somn şi vis.
Căci vopseli asemeni nu-s
Decît colo tocmai sus.
Unde sînt într-adevar
Pensule de-a fir-a-par
Şi zugravii de o şchioapă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata din Caraiman

Într-o zi cu cer senin
Frumos ca niciodată
Urcau spre Caraiman, pe Jepi
Câţiva băieţi şi-o fată

Frumoasă-i viaţa sus în munţi
Când mergi pe o cărare
Puţini în lume sunt ca noi
Puţini în lumea mare

Având în spate un rucsac
Salteaua şi cu cortul
Şi-o pălărie verde-n cap
Lăsau în urmă totul

Şi cum urcau aşa pieptiş
Ajunseră-n pădure
Ieşi în calea lor un urs
Ce culegea la mure

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoieli lugubre

Aştept diabolic să se-ntâmple ceva grav,
ca pe un cutremur la înaltă scară, să pot să fiu şi eu; firav
să renasc din cenuşă, iar ordinea -ce-i strâmbă- existentă
să se prăvale-n praf, să guste -meritându-şi oh, dementă-
tot greul ce-o s-o apese, ce l-a-nălţat pe-ascunse
din răuri de sudoare, din pierderi, furturi, cranii tunse
pe dinăuntru... să înceapă startul fără de pistol la tâmplă,
s-alerge toţi egali pe banda lor cu-arbitrii ce văd tot ce se întâmplă...
... Stupid, matusalemic mi-este gândul, făr' de vamă, întortochiat,
neştiind că haosul e "loose control" de masochist, destramă, se crezând nevinovat
şi binele şi răul... sau poate nu, căci s-ar părea că nimeni nu-i în drept să ştie
d-explozie, cutremur, lumină, întuneric... Nu-i un simplu magic... scos din pălărie!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorească

Când pleoapa nopţii săruta pe frunte clopoţeii,
În vârf de brazi vântul cânta, ca să-şi adoarmă mieii.
Crăiasa nopţii se ivise într-un alai de stele,
Luceafărul o însoţea mai mândru decât ele.
Când ciobăneii în cojoace torceau visând departe,
Îi gâdilau în piepturi doruri şi oftate grele-n noapte.
Treziţi de dorul de acasă şi de lătrat de câini,
La drum porneau cântând cu jale, trecând munţii bătrâni.
Cu feţe roşii ca bujorii şi flori în pălărie,
La vale coborau ciobanii mânaţi de steaua voii.
Pe plai de Mioriţă mânau turma de oi şi spre izvoare clare,
Din fluiere cântau cu jale, ca-n Mărginime pe la noi.
Cu gândul la mândra din sat lăsată plânsă-n poartă,
Plângeau din fluiere cu foc, rugând timpul să treacă.
Doar năfrămuţa din şerpar le mai stingea din doruri,
Căci poartă-n ea parfum de flori şi prafuri de la horă.

poezie de Valeria Mahok (5 martie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!