păstra!bi

Suflet de alint

La marginea tăcerii dintre noi a poposit apocalipsa.
M-au acoperit negurile... vântul suspină prin porii mei.
Îmi ascund visele în gândul tău protector
Am nevoie de viitor
Vom trece şi peste durerea aceasta
Şi curcubeul frunţilor noastre va păstra
Sudoarea incestului, sufletelor soră şi frate.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt... eşti...

Speranţă sunt... spre tot ce-i bine
Sunt strop şi cad uşor pe tine;
O clipă sunt şi,
mă opresc să-ţi mângâi visul
cu mine...

Îmi eşti ocean şi mă răsfeţi
Cu ochii tăi să râd mă-nveţi
Şi-o fericire să pot păstra cu mine încă
zece vieţi!

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş şi faimă

Dacă din miile şi miile de versuri scrise cu mult har
Timpul nu va salva niciunul, să nu-i dai supărării bir,
Iar dacă Timpul va păstra vreun vers, nici nu vei şti măcar:
Nici reproşul şi nici faima nu vor sări peste gard în cimitir.

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemeni stelelor

Asemeni stelelor
Cădeam uneori
Prea obosiţi
Pentru a ne mai putea menţine pe locurile noastre
Pentru a ne mai mai păstra strălucirea
Aşa că ne abandonăm căderii
Arzându-ne epitaful
Visele noastre
Care nu vor deveni niciodată realitate.

poezie de Natasha Head, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Daca poţi strânge între palme o pată de azur
Şi vieţii să-i iei tot ce-i tandru şi pur,
Dacă poţi îmbrăţişa pentru o secundă timpul
Şi deschide poarta pentru a împrăştia vântul

Dacă după toate acestea
Mai poţi păstra în ochii tăi taine moi,
Atunci mai poţi crede în soare!

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre faimă

Din miile de versuri pe care le-ai scris cu-atâta har,
Dacă Timpul nu va salva niciunul, să-ţi pese cât un fir de ştir,
Iar dacă Timpul va păstra vreun vers, nici nu vei şti măcar:
Nici ocara şi nici faima nu pot sări peste gard în cimitir.

poezie de Thomas Bailey Aldric, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pentru zidul unei grădini

Peste pajişti vântul suflă cu putere, necăjit;
Însă unde zidu-acesta are-obrazul însorit
El într-un vârtej se-avântă, apoi cade ostenit
Nici pământul, nici alt lucru nu mai poate spulbera;
Umezeală şi culoare şi miros se vor păstra.
Şi-ale zilei ore multe de lumină vor zbura.

poezie de Robert Frost, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare târzie

Târziu în noapte
Îmi ascund uimirea
Când umbra serii
Prinde să se-ntindă.
Priviri înrourate mă cuprind
Şi mii de stele
În ochii mei s-aprind.
Am crezut că e visare
Să treci ca umbra prin mulţime,
Tu, călător în miez de noapte
Şi să iei visele cu tine.
De-ar fi să mi te închipui
În vis ce zorii îl destramă
Aş mai păstra o clipă
Iubirea ce mă cheamă.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmpinare

Am mers spre tine cu florile-n mâini,
Cum se duc copiii la prima înmormântare;
Ochii mei erau lumânarile ce le-aprind în altare
Cuvintele mele spre tine
Au fost asemenea rugăciune
Pe care în genunchi doar copii ştiu s-o îngâne...

Şi merg spre tine
Cu visul alăturea
Ca spre singurul ţărm
Ce m-ar putea păstra.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă după moarte trupul şi-ar păstra forma,
Ar mai exista speranţa că va învia iarăşi, aşa cum
Un ulcior, golit de vin, poate fi, pe drept cuvânt,
Reumplut, dacă nu a fost ciobit sau spart.

Dar el a fost spart, iar rămăşiţele lui măcinate,
Deja praf, sunt spulberate de vânt.

poezie de Abu al-Alaa al-Maarri, 973-1057, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!