orhidee

Complicitate inutilă

Demult,
Am înflorit în tine
Orhidee,
Sunt ofilită acum,
Dar...
Nu-ţi măsura prea grabnic
Amara biruinţă ;

Dincolo de tine,
Am prins rădăcină
Copac!

...

Pentru unii dintre noi s-a făcut târziu.
Uitaţi-vă adânc în mine
Dar,
Nu zâmbiţi complice.
Eu nu ştiu să măsluiesc cărţile

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de orhidee

Te simt si te respir, nu esti niciunde...
Si totusi, de n-ai fi, ce-as respira?
Imi treci pe trup privirile-ti profunde,
Din literele unei carti absurde,
Si imi inalti caderile... cu ea...

Pui palma ta in podul palmei mele,
Cu potriviri ce-n gand n-ar incapea...
Si-mi lasi pe degete de Cer, inele
Tu, suflet de-orhidee prins in ele,
Pulsand prin mine..., parca, viata ta!

poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate femeile sunt nişte flori. Dar unele sunt minunate flori de trandafiri, de orhidee etc., altele sunt flori de paie; unele sunt flori parfumate, cu parfumuri îmbătătoare, altele n-au niciun parfum; unele sunt flori sensibile de mimoze, altele sunt floari carnivore...

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna din vis

Orhidee cu argint...
Părul tău a-mpodobit!
Imi apari pe inserat
La o margine de sat.

Si pe zi ce trece-n timp
Tot mai mult vreau să te-alint
Să-ti văd ochii, mâna-n scris
Imi esti zână, imi esti vis.

Pică zorii in fereastră
Marea cerului albastră
Sub privirea fermecată...
Zâna mea, frumoasă fată!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orhidee şi portocală (II)

Aici, la miazăzi de Yangzi, creşte un portocal roşu.
Toată iarna frunzele lui sunt verzi,
Nu din cauza solului mai cald,
Ci pentru că aşa îi este felul, obişnuit cu frigul.
Deşi ţi-ar putea încânta oaspeţii, tu îl laşi unde se află,
Departe, la poalele muntelui şi lângă fluviu.
Împrejurărle guvernează destinul.
Cauza şi efectul se înscriu într-un ciclu infinit.
Îţi plantezi piersicii şi prunii tăi,
Uitând de umbra altor pomi.

poezie de Zhang Jiuling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsură in toate

Poate fi
măsură în toate,
dar în dragoste
nu se poate.
Pentru că ea,
dragostea,
este timp şi idee,
este soare şi cer,
diamant, orhidee,
e destin şi privire
şi răspuns la iubire.
Poate fi
măsură în toate,
numai în iubire
nu se poate,
măsura
dragostea.
Cât gândeşti când iubeşti,
cât visezi când doreşti,
cât dansezi şi priveşti

[...] Citeşte tot

poezie de Sebastian Buzgau
Adăugat de Mihai Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un domn străin ca păsările

În colivia galbenă-o maimuţă
mai clănţăne glumeţ dintr-o idee,
iar pomi rotunzi cu stelele se-asmuţă
din cerul nopţii plin de orhidee.

"N-aţi fost de-aici" – îmi spun dintre perdele
inelele-nserărilor ciudate.
Şi-un domn străin la poarta casei mele,
din când în când ca păsările bate.

Şi-un duh lunatic bântuite din umbră
vacanţa ruginitelor oraţii.
Sub lespedea pe vis crescută sumbră,
mi-ascult atunci cum intră conjuraţii.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul onomatopeii

Ne ţine, Doamne,-n onomatopee,
E-o stare ce ne-nalţă în suprem,
E-un fel de zbor al păsării, extrem,
Printre petale roz de azalee...

Poetul e soldatul din tranşee,
Iar arma lui – sofisticat poem,
Ne ţine, Doamne,-n onomatopee,
Într-un amurg prelung, în recviem.

Suntem somaţi de-o dalbă orhidee,
Petala ei sonoră e-un fonem,
În transă, Miss, noi amândoi suntem,
Bătuţi de-nmiresmate alizee...

Ne ţine, Doamne,-n onomatopee!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aptitudine

îmi frământ gândurile în aluat de pâine
câmpia mi-e aproape cu maci în obraz
găsesc în doină drumul către mâine
şi poezia este este o orhidee pe pervaz.

ştiu că m-am născut pe tărâm divin
şi am moştenit averi spirituale
aici se transformă apa în vin
şi speranţele-s izvoare ancestrale.

în jocurile vieţii mă prind şi eu
fac gimnastică pe muchii de cuţit
printre cercuri de foc mă strecor mereu
am dezvoltat în mine un spirit ascuţit.

rup în patru coşmarul de fier
credinţa mea e pură ca un giuvaer.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânc de Groapa Marianelor

Pe unde trece pasu-ţi de zăpadă
cresc roşii trandafiri; spre cer te sui...
Dorm toţi, nicio privire să nu vadă
Cum te văd eu cu ochii nimănui.

Din stele sau din nuferi, orhidee,
Alb, alb mă uit - văzduhul ţi-e deschis...
De pe pământul nins, în Căi Lactee
Duc trandafirii tăi, cu ei, un vis...

Şi pleacă mări albastre-verzi din mine;
Fluidul transparent de-atâta dor
Ascunde lumii ăsteia străine
Adânc de Groapa Marianelor...

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!