oameni parsivi

Oameni mici
Nu scapă de furnici
Oameni mari
Nu scapă de ţânţari.

catren de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două soiuri de oameni

"Sunt două soiuri de oameni", a zis Ka, pe un ton didactic,
"unii nu se îndrăgostesc până nu află
cum mănâncă fata un sandviş,
cum îşi piaptănă părul,
care-s prostioarele care-o interesează,
de ce e supărată pe tatăl ei,
ce fel de păreri are lumea despre ea.

Al doilea tip de oameni –
şi eu mă încadrez în această categorie –
se îndrăgostesc de o femeie numai dacă ştiu despre ea mai nimic.

poezie de Orhan Pamuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanizarea Pământului

E mort Pământul!
De mult e mort şi e-ngropat sub oameni.
Sub oameni care nasc alţi oameni
fiindcă s-au rupt podurile Pământului
s-au lăsat oamenii
s-au aşezat oamenii
peste umanitate.
Din om te-ai născut în om te vei întoarce
tu peste mine
peste altul eu
şi întreaga divinitate
în
sub
în jurul
peste Dumnezeu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupe de şoc

Unii oameni au murit fericiţi,
Dar nu ei erau acei oameni
Care-au bătut
Ani de zile
Linia întâi a frontului.

Primii au făcut câteva marşuri
Şi-apoi au dispărut lăsând în urmă
O moştenire de cântece obscene.

poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni şi flori

Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni şi... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc şi mor
Atât cât le este dat să trăiască..

Cunosc oameni ca florile perene;
Aceştia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i ţin aproape
Aşa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.

Alţii sunt ca nişte buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Işi trag puterea din seva pământului
Şi mor fără regretul celor din jur.

Unii sunt precum bujorii infloriţi

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, dureri, lumi

nu ne pasă sau nu putem?
durerile mării nu sunt oameni
durerile întinsei câmpii nu sunt oameni
durerile statului nu sunt oameni
durerile facerii nu sunt oameni
durerile astea nu se simt
vorbele astea nu se spun
vorbele astea nu se aplică
vorbele astea nu se decid
vorbele astea nu se votează
lumea asta nu e un cvorum
lumea asta nu e un senat
lumea asta nu e o vorbă
vorba asta nu e o durere
cealaltă simţire e omul paralel
omul profund care nu e cunoscut

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni de nimic

Trăiesc într-o lume tâmpită, nebună
Ce mult îmi doresc să dispăreţi
Să deveniţi praf pe Lună
Iar pe Pământ câmp de scaieţi.

Şi-aşa... să treacă milenii
Decenii fără oameni ca voi
Eroi o sa fim noi oamenii
De vă vom suport şi-n viaţa de apoi.

Cu hulă veţi fi întâmpinaţi de împăraţi
Voi oameni de nimic creaţi din ură
Pe propiul vostru destin o să călcaţi
În timp ce va afundaţi, legaţi, în negură.

poezie de Alin Ojog (31 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni puţini şi lume multă...

Dragul meu

Sunt foarte departe de oraşul nostru
Lămâiţa încă înfloreşte,
Dar nu cunosc pe nimeni aici...
Oameni puţini şi lume multă.

poezie de Camelia Opriţa din volumul Labirintul (2002)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul adoptiv

Nu e timp oameni
nu e timp
să le batem fraţilor la uşi
să ne arate fereastra
să le batem părinţilor obrazul
să ne arate ruşinea
să le batem copiilor palme în cuie
să ne arate linia crucii
Nu e timp fraţilor
de oameni de uşi ori ferestre
de mame ori taţi surogaţi
de copiii copiilor zestre
Nu e timp oameni
Nu e timp...
aşa că lasaţi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă, oameni!

Bucuraţi-vă, oameni!
Că sirena războiului
Încă nu geme,
A disperării chemare,
La lupta cea de pe urmă,
La a păcii şi a bucuriei plecare.

Bucuraţi-vă, oameni!
Când noaptea, pe cer mai răsar,
Luna şi stelele,
Soarele, ce mângâie totul,
Viaţa şi florile.

Bucuraţi-vă, oameni, când încă,
Bunicii, mai pot fluiera,
Mergând, prin poieni, pe cărări,
Povestind, de-amintirile vieţii,
Purtate în încovoiata spinare.

Bucuraţi-vă, oameni,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (16 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!