nume

Totul e de unică folosinţă: şi nume, şi mădulare, şi suflet. Trecut? Viitor? Rahat... Înainte şi înapoi e Nimicul. De-asta îmi plac paserile: n-au nume, n-au amintiri, n-au istorie... Le ţii pe braţ, te bucuri într-o clipă de cântecul şi penajul lor, le dai drumul, zbrr... nu le mai vezi.

citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă (2010)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri de când eram piatră

Ca un răget luminos, în creierul meu
a explodat o celulă;
de străinătatea prea nouă
în care se afla
rătăcind de la începuturi.

Minţile mi s-au umplut de un miros
de stea moartă,
de animale gândite în vis,
de funingine bolborosind
roşcata înţepenire a pietrei.

Eram atât de rari –
(mi s-a părut că aud) –
atât de foarte rari încât
cu toţii la un loc
n-am fi putut să umplem unul.
Unul, era departe în viitor
pregătit de împietrirea noastră numai.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi am aflat că pot fi mort
că pot să mă lipsesc de viaţă
că însuşi numele ce port
atârnă de-o aceiaşi aţă

că mai întâi se moare într-un nume
mult mai presus de numele ce porţi
iar după moarte altă lume
îşi reoferă nume printre morţi

un nume mort şi-o lume moartă
te-aşteaptă după ce vei piere
degeaba baţi la astă poartă
n-ai nici o şansă tu la înviere

viu dacă poţi fii până mori
până se stinge numele în tine
altfel n-ai cum să te-nfiori
de-acea sublimă-ntunecime.

poezie clasică de Gheorghe Ene
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezul nopţilor

Nopţile sunt anonime,
Numai zilele au nume,
Botezate-au fost anume
După zeii din vechime,

După stele şi planete,
Naşii lor fiind în cer,
Nopţile, frustrate, cer,
Depunând prin amanete

Vise, nume pământeşti
Şi o sursă de lumină
De la tine să obţină,
Omule. Cum le numeşti?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva uită sau, în ciuda eforturilor sale, nu reţine decât cu mare greutate un nume care îi este totuşi familiar, suntem în drept să presupunem că respectivul încearcă vreun resentiment cu privire la purtătorul acelui nume, ceea ce îl determină să nu se gândească bucuros la el. Uitările numelor sunt reflectări la destăinuirile legate de contextul psihic în care s-a podus unul din aceste acte ratate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr,nume i s-a pus

Cel de Dumnezeu creat să strălucească în zori,
din Ipoteşti s-a ridicat până dincolo de nori.
Cu voia Celui de sus un loc de cinste i-a fost dat.
Luceafăr, nume i s-a pus şi ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează întreg cerul şi pământul,
omenirii luminează viaţa, calea, dar şi gândul.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literaţii se ocupă deseori cu cerul şi nu există în toate literaturile un poet care să nu fi vorbit de soare, de lună, de stele etc. Din nefericire, vorbesc totdeaua de lucruri pe care nu le cunosc; se mulţumesc cu nume care sună frumos şi puţin le pasă dacă acel nume e al unei stele, sau constelaţii, al unei planete sau comete, ba pun la cale evenimente astronomice care nu s-ar putea întâmpla niciodată.

citat celebru din Victor Anestin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire fără nume

Cum aş putea să nu te iert,
Când mi-aduci inima în palmă,
Iubite, visul meu incert,
Cu ochi de foc şi vocea calmă?

Ce sirene te-au zămislit,
Că nu pari de prin astă lume?
Spre-a mă vrăji, - ai fost ursit -
Cu o iubire fără nume!

Între vis şi deşertăciune
Te-aş pedepsi, dar, de te pierd,
O viaţă searbăda-mi rămâne,
Cum aş putea să nu te iert?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul fără nume

Cel mai trist copac din lume
E copacul fără nume!
N-are frunze, n-are-o floare,
N-are păsări cântătoare.
Poame are, da-s uscate
Poame triste, blestemate
De vreo creangă atârnate.
Nici măcar scorbură n-are
Ca să apere de soare
Veveriţele hoinare!
E doar pomul ăla, care
Nici măcar umbră nu are
Şi-i bătrân şi nu mai moare!

poezie de Mihail Mataringa (1 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desperarea

Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veşteji!
Şi spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viaţă se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulţime de cântul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, şi n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecţiuni.
Lumea-şi râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentaţiuni!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!