nespuse

Cuvântul

dacă aş vorbi
aş înveli fiecare cuvânt
în doruri şi vise nespuse
aş culege umbrele nopţii
şi aş porni din nou la drum
când nu va fi lumină
aş scotoci printre gânduri
crestând întunericul cu degetele sufletului

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

[cusut]

cu fereastra
deschisă
îmi legăn
umbrele
pe genunchi

nouă
şi jumătate

se aude
o maşină
de cusut

în camera
din faţă
au rămas
cuvintele nespuse
o iubire de bazalt
rochia ivory
cu tivul

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vântul blând de vară
din părul ei
îngăimă şi acum povestea
mestecenilor

umbrele trandafirilor
îi veghează coapsele

palme nespuse
pe-un cedru
şi câtiva fluturi
ce debutează
în pântec
victorioşi

trădând iarăşi noaptea
din aceeaşi carne
ca el

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta tacerii

E doar umbra cuvintelor nespuse
Ador sa ma imbrac in tacerea ta,
Mi-e dor sa-ti aud ecoul ascuns in soapte
Dacă umbra ta ar avea voce, doamne, ce urlet, ce dorinta!!!
Doar buzele noastre se vor transforma-n litere...
Sa ascultam vocile!

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie 2

Ţi-am prins luna în lanţuri.
Pe dealul casei tale...
dorinţă de poveste nespusă
tăcerea ta, tăcerea ei.
Mă strigă... pe nume.
Vino,
doar o oră în miezul
dinăuntrul meu
fantomă a cuvintelor nespuse.
Viaţa este doar o secundă...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile tale

Gândurile tale
coboară spre mine,
pe pleoape zbatându-se
întrebările nespuse...
în ochi legănată ími este prezenţa,
buze tremurânde
nascānd săruturi
pline de iubire ce invadează
gândurile tale!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile, chiar după ce au fost repartizate pe rafturi şi le-au fost alocate numere, reţin o mobilitate proprie. Lăsate în voia lor, ele se reunesc în grupări neaşteptate, urmează regulile tainice ale similarităţii, al genealogiilor nespuse, ale intereselor şi temelor comune.

Alberto Manguel în Biblioteca nopţii (2011)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgamul acesta de gânduri firave, îmbrăţişate tainic într-un fărâmă de şoaptă, ne-a găsit alipiţi de Cer plumburiu, schiopătându-ne pe rând, molcom, păcatele nespuse. Ne spovedeam reciproc emoţiilor frânte, cu frici care pătrund în adânc de ispită, trezindu-ne efemerul la veşnicie. Şi întunericul muşca cu poftă dintr-un fascicul plăpând de lumină palidă, dezgolindu-ne cu brutalitate aparenţele. Puteam exista efectiv, fără explicaţii plauzibile, suficienţi unul, altuia, împrumutându-ne cu altruism fericirile. La fel de firesc, evitându-ne întrebările oarbe, ne-am fi topit efectiv sub intensitatea tăcerilor apuse la ţărm de amintiri. Numai o clipă imi era dragostea. Simplă şi plină de tine, scrijelită pe un portativ murdar de cerneala viselor. Era de fredonat la urechea timpului, bătrân deja de-atâtea singurătăţi nespuse. Nu mai aveam altceva. Doar un suflet geamăn, hoinărind pe vârfuri de soare nestins. Şi acolo, pe un câmp de înfrângeri şi agonii mai aveam de biruit un străin. Câteodată îl regăseam în oameni şi umbre. Şi alteori îmi semăna atât de bine încât mă gândeam dacă nu cumva mă pierdusem pe mine, aşteptându-te..

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialogul cu o femeie, de obicei, este plin de lucruri nespuse, dar intuite, pentru cei mai inteligenţi, dialogul cu un bărbat, de obicei, este exact ceea ce spui şi nimic mai mult.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul are multe panseuri bune. Acesta este însă extrem de confuz şi de lălăit. Iar cele afirmate sunt discutabile. Dialogul [...] | Citeşte tot comentariul

Cuvinte nespuse

N-am apucat să-ţi spun "la revedere",
Nici alte cuvinte pe care-aş fi dorit să le auzi;
Ar fi trebuit să le rostesc când am avut şansa,
Dar am crezut că-o să-mi fii alături cât vântul bate-n duzi.

Mi-a trecut timpul fără să îţi fi spus
Cât de mult ai însemnat tu pentru mine;
Ar fi trebuit s-o fac, dar am crezut că-ţi este clar
Şi acum chiar nu ştiu cât ai înţeles de bine.

Când îţi vorbesc în rugăciuni, din noaptea asta grea,
Aş fi-încântată dacă vorbele-mi urechea ta le-ar auzi;
O, cum ţi le-aş mai spune astăzi dacă aş putea,
Dacă-aş mai avea norocul să fiu cu tine-o zi.

Poate-au fost cuvinte pe care şi tu voiai să le rosteşti
Şi care-au rămas nespuse, deşi tu le-ai gândit;
Dar ştiu că m-ai iubit întotdeauna,
Aşa cum şi tu ştii că te-am iubit.

[...] Citeşte tot

poezie de Pamela Hall, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!