nep�sarea

Trecere

Oamenii stinşi treceau strada.
Pe trecere! Petrecere!
Doar o ţigară aprinsă sărea lasciv
la urmă în trecere...
Am stins-o!
Am stins-o de oglinda retrovizoare!
Doamne! Câtă risipă de fum
trecător... trecătoare!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miguel

mirela, pot să-ţi spun miguel?
mi-am pus braţul pe un crenel
în dubrovnik
marea e sarea care ne îndulceşte
(?!) – cer
vantes e idolul nostru: o moară
de vânt cu arterele de
plasate. cândva
vom vorbi chiar mai mult...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-n sufletul meu ar fi fost minciună

Dacă-n sufletul meu ar fi fost minciună
Nicio piedică nu mi-ar fi aţinut calea,
Spiritul s-ar fi simţit bine cu trupul împreună
Şi nici acestor lacrimi nu le-aş simţi sarea.

poezie clasică de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba fierbinte

iarba e veche
înaltă
până la tăcere
până la cuvinte

ca sarea tăioasă
străpunge prispa casei
fierbinte

până la prăsele
până la norii
de-aducere aminte

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta noapte...

Atâta noapte şi furtuni nestinse
În trupul tău învolburat de vrajă,
O linişte letală mă cuprinse
În foşnetul nisipului de plajă...

A adormit tăcută marea....
Şi ochii ce îţi caută chipul
Sunt mai săraţi ca toată sarea
Şi mai mărunţi ca tot nisipul.

poezie de Sergiu Boian (iunie 2012)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

în spatele gândurilor
se plimbă oameni de ceară
fără căldură
pe drumuri de sare grunjoasă
paşii lor au ecou îndepărtat
şi abia se aud
ploile topesc sarea şi lasă urme
care dor sub tălpi

mă întorc cu spatele
şi-n faţă coboară de pe acoperişuri
soldaţii de plumb
pregătiţi de luptă

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpăna nopţii

în dantele de mătase
noaptea îşi îmbracă trupul.
cu un fir de păr îşi coase
rănile din suflet lupul.

fluturii bat în fereastră
cu reci aripi sidefii.
dorm crăiţele în glastră.
în tablouri dorm stafii.

şi în culmea depărtării
gândurile-mi sunt scântei.
eu adorm în sarea mării.
tu adormi în valul ei.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am uitat

atent la portofelul gol
parcă-mi spunea ceva
nu înţelegeam nimic
golul ăla-mi sărea în ochelari
să-mi spargă lenti
la dreptul am cilindru
adevărat borcan
priveam golul ăla, hăul ăla negru
era un porto
fel negru
nu eram chiar s
periat de bani
aveam o rezervă de hău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule nu-s doar umbrela ta

Dragă Kitty nenorocirea te găseşte
şi fără să te cunoască Şi ca orice oas
pete nepoftit profită de tot ceea ce ai
Bune sau rele îţi suge şi ultima pică
tură de energie Nu te-ntreabă dacă-ţi
convine sau nu
Te urmăreşte mai ceva ca umbra
N-ai ce face
Dă-i sarea şi pâinea
acestei zile

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (13 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!