neglijent

Mă trece o ninsoare

uşor viscolită de câteva ore
prin haina descheiată neglijent
aduc fulgii la piele să-i lipesc
de suflet încerc cu teamă
şi bucurie fac un om de zăpadă
cu ochii albaştri fixaţi de vânt

palmele le ascund de fulgii
jucăuşi ca nişte pisici pufoase
ţin o brichetă într-o mână găsită
în buzunar fără niciun rost
în cealaltă mână am apucat
pachetul mototolit de ţigări rupte

mă ninge suav pe gâtul excesiv
de musculos sub pielea uscată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captiv

ca un ciot vânăt şi rece
desprins din liniştea sacră
soarele trăieşte cu mult mai puţin
la fiecare şase secunde pământeşti
alţi sori neştiuţi îi pun pe faţă
banduliera nu ca să tacă
ar fi făcut implozie
florile răului şi gloanţele oarbe
îl declară a fi vinovat
de port ilegal al luminii
la fiecare şase secunde lumeşti
vine unul cu un halat gri
aruncat neglijent pe umeri
şi spune şi spune
lasă poarta dintre ferestre
deschisă
doar vântul şuieră la numărul şase

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul, de obicei distrat şi neglijent, nu ordonat ca "şeful", avea mereu numeroasele buzunare pline cu de toate: pixuri, batiste mototolite, diverse acte personale (legitimaţia şi copii după acestea, cărţi de vizită, invitaţii, buletinul de identitate, permisul de conducere etc), plus o grămadă de dulciuri, nelipsite; lunganul avea întotdeauna grijă să se aprovioneze periodic, înainte de a i se epuiza stocul. Serviabil, geograful duse mâna spre unul dintre buzunare; găsi pixul, dar când îl scoase, acesta era plin de ciocolată moale şi cremă aromată...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea din dezordine

O anume dezordine-n ţinuta doamnelor nopţii
Are-un farmec care ne-atrage, cum perlele-atrag hoţii:
O bluză dezgolind un umăr poate deveni
O extrem de fină, subtilă diversiune –
Legănarea unui cercel, din când în când,
Flirteaza cu albeaţa corsajului –
O manşeta a mânecii, neglijent desfăcută,
Lasă la vedere panglici fluturânde –
Ajunge-o răsfrângere-a rochiei, mereu remarcată,
Şi, emoţional, juponul înflorat se arată –
O cureluşă la pantofi legată în chip de floare
Arată un surplus de fineţe şi candoare –
Toate-acestea mă-încântă nespus – şi devin circumspect
Când arta-i perfectă şi precisă în fiecare-aspect.

poezie de Robert Herrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De data aceasta porniră toţi spre ieşire, la îndemnul domnului To Kuny, fără a mai sta pe gânduri. Cu lanternele aprinse, se îndreptau spre ieşirea din peşteră, acum, că-şi regăsiseră colegii, fiind mai voioşi. Încordarea le dispăruse de pe chipuri şi îşi permiseră chiar să admire aspectul plăcut al peşterii, comentând pe seama acesteia. Lumină aveau destulă, mai mult chiar decât suficientă. Acum nici măcar nu mai înaintau într-un grup compact, se împrăştiaseră neglijent, aşa că To Kuny prinse momentul potrivit pentru a vorbi cu Lucian.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personală

Mă simt prezentul cel absent,
Stafie de rătăcitor,
Sunt marele absent prezent,
Nemulţumit şi hulitor.

Îl ştii pe ăsta, mda, cam vag?!
Un individ profund bolnav,
E plin al dracu de arţag,
E păcătos şi cu nărav.

Raspunde eul meu pizmaş.
Un călător nefericit,
Înfumurat şi cârcotaş
Şi prea adesea plictisit.

Dă-l dracu, e plin de nebuni!
Spunea prezentul cel absent,
Îl trecem la digresiuni,
Într-un capitol indecent.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu mă potrivesc
pe acest umeraş care urlă
în şedinţele şifonierului,
prefer
să mă arunc neglijent
pe scaunul
din mijlocul camerei murdare
de paşi proaspeţi.

nu mi-au plăcut
niciodată
lăzile ţipătoare,
inul
se şifonează sonor
la indicaţiile placajului.

prefer
lemnul alb de discreţie
să-mi tacă mie
din toate cele patru picioare ale lui,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se îmbrăcă rapid, aranjându-se, în aşa fel încât să arate a director şi părăsi micul apartament "directoral" la ora 07.30, nu înainte de a-şi încheia bine şireturile pantofilor, verificând încă o dată legătura înainte de a ieşi; se părea că acorda o importanţă deosebită acestui amănunt minor, ca o mică ciudăţenie a sa, deşi, bineînţeles, ar fi fost neplăcut pentru un director să apară neglijent, cu şireturile desfăcute la cine ştie ce întâlnire importantă. Avea oare programată în acea dimineaţă vreo astfel de întâlnire? Poate că nu, însă ţinuta lui tot trebuia să fie impecabilă, să nu i se poată reproşa nimic.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera dezordonată

Oricui aparţine-această cameră, ar trebui să-i fie ruşine!
Lenjeria intimă-atârnă-aiurea pe veioză,
Pelerina de ploaie-i trântită pe scaunul încărcat de rufe,
Scaunul e mucegăit şi plin de noroi.
Puloverul zace pe covor.
Fesul şi unul dintre ski-uri sunt aruncate sub televizor,
Pantalonii-s agăţaţi neglijent de uşă,
Iar vesta-i căzută pe hol.
O şopârlă, cu numele Ed, doarme în patul lui,
Şi pereţii sunt impregnaţi de mirosul şosetelor.
Oricui aparţine-această cameră, ar trebui să-i fie ruşine!
Donald sau Robert, sau Willie, sau –
Hopa!? Zici că-i a mea? Of, Doamne,
Mi se părea mie cunoscută de undeva!

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feed back

Simt parcă în creier câte-o pocnitură
ca şi cum bulă de săpun se sparge
într-o linişte ce va-năuntru', ce mă fură
cum val ce se înţeapă în spartele catarge.

E-un fel de clipoceală de meninge,
parcă se dezlipind de atâta cenuşiu
plictisitor de prea mult, prea mult viu...
până la os, ce-l poate arde, încinge.

Aştept, de amestec parcă şi de teamă,
să-mi am un semn în palmă, în tâmple,
ceva fără control să se întâmple...
mă disec nervi, cu calmul de o lamă.

S-or fi lovind sertarele deschise,
uitate alandala, neglijent,
lovit, cum şi se întâmplă, inconştient
furat din ce-am trezorăriile promise...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!