necunoscuti

Ecuaţia-i femeia

Orice fiinţă-şi are cheia.
Să fim cu ele mai drăguţi.
E-o ecuaţie femeia,
Dar cu mai mulţi necunoscuţi

epigramă de Grigore Drăgan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legionari anonimi, necunoscuţi, ieşiţi din tainele neamului, ca un fel de generaţie politică spontanee, s-au alăturat celor mai vechi, formând împreună cu ei o masă legionară impunătoare.

Horia Sima în Era libertăţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

necunoscut

Necunoscuţi!... cei ce se uită încruntaţi unul la altul când s-au izbit gonind piept în piept, sau politicos se feresc în lături, rostindu-şi scuze cu surâs prefăcut şi convenţional, alergând mai departe...

definiţie clasică de Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii mei apropiaţi ştiu că, în timpul liber, conduc adevă­rate şedinţe de "psihoterapie" cu necunoscuţi pe Facebook, oameni care îmi scriu în momente de derută, care cer un ajutor, o opinie sau care vor doar să fie ascultaţi şi înţeleşi.

citat din Monica Bârlădeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei femei needucate

Când vei fi murit, vei zace pe veci,
fără ca cineva să-şi aducă aminte de tine;
tu n-ai avut niciodată parte de trandafirii Pieirii;
fără renume aici, tot aşa vei rămâne şi în Hades,
rătăcind încolo şi încoace printre morţii necunoscuţi.

poezie de Sappho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant şi sublim

S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Şi să dansăm ca doi necunoscuţi, aleşi,
Sosiţi la Balul Sublimului magnific.

Printre flori cu rouă de cleştar,
Să pierd pantoful alb,
Şi tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat şi-nveşnicit.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant şi sublim

S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Şi să dansăm ca doi necunoscuţi, aleşi,
Sosiţi la Balul Sublimului magnific.

Printre flori cu rouă de cleştar,
Să pierd pantoful alb,
Şi tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat şi-nveşnicit.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci necunoscuţi

Nici nu ştiu ce fel de copaci sunt
Dar înfloresc şi cu mireasma-ncântă
Cum pot să se ridice din împietrit pământ
Când vântul şi marea mereu îi înfruntă?

Că se ridică - aş mai putea-nţelege -
Dar florile minune de unde le luară?
E drept - pe ţărm e primăvară-n lege,
Dar, totuşi, treaba asta nu-i uşoară.

poezie celebră de Antoni Slonimski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară şi de toamnă

De toamnă şi de primăvară mi-este frică.
Nu pentru mine. Pentru voi.
Atunci, deodată, te poţi transforma în rândunică
sau într-un tremurător trifoi.

Atunci se răreşte pânza a ceea ce ne ţinea
împreună pe noi toţi, chiar necunoscuţi,
şi prin ea zărim o pleopă sau o stea,
o silabă tremurătoare de la cei deveniţi muţi.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate experienţele noastre de viaţă sunt ritualuri iniţiatice. Mi-am dat seama că avem atât de mulţi Maeştri, în jurul nostru, în cei pe care-i credem necunoscuţi sau doar amici; până şi oamenii incomozi tot Maeştri ne sunt; ei îşi au lecţiile lor de viaţă, bineînţeles: nu au fost plasaţi la întâmplare lângă tine.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!