neam de dumitru matcovschi

Crucea revoltei

Lumea asta e nebună
însă alta nu mai am
o să-i cânt şi eu în strună
pui de cuc arzând pe ram

Alta însă nu mai am
lumea asta dă în clocot
şi ca ea întregul neam
o tăcere-i vai de clopot

Lumea asta dă în clocot
o să-i cânt şi eu în strună
dincolo de-al nopţii ropot
lumea asta nu-i nebună

Dar cum alta nu mai am
mă voi răstigni ca neam

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După toată degringolada de la Chişinău, după ce fuseseră atacaţi Matcovschi şi Dabija, am fost nevoită să mă retrag la Bucureşti. La plecare, la conferinţa de presă, am declarat atunci că încă 100 de ani de luptă împotriva hidrei ruseşti, n-ar însemna nimic fără ajutorul ţării-mamă. Din păcate, în România am găsit o clasă politică pusă pe căpătuială, coruptă şi vândută. Numai eu ştiu câte am îndurat aici, fiind numită rusoaică, KGB-istă şi comunistă. Mai bine mă împuşcau atunci când s-a tras în geamurile casei mele din Chişinău.

citat clasic din Leonida Lari
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţei unui Neam Dumnezeu îi răspunde cu minuni.

citat din Mihai Robea
Adăugat de Mirela B%u0103cil%u0103
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul pietrelor

Glasul pietrelor ce tac
Stând de strajă pe morminte,
Glasul omului sărac
Faţa căruia nu minte,
Glasul vântului în şoapte
Printre frunzele pădurii,
Glasul păsării de noapte
Când ascut cuţite furii,
Glasul inimii ce bate
Făr' a spune răspicat
Dacă-i de singurătate
Ori de-un rău nevindecat
Nu al inimii, ci-al lumii
Răsădit în sânul humii
Supt din neam în neam pe rând
De la naştere-n mormânt,
Glasul de oştean ce moare
Făr' a cere răzbunare,
Mii de glasuri îngropate
Ce rostite-ar fi: Dreptate...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un neam, ca şi o instituţie, trăieşte prin cei care ţâşnesc!

Arsenie Papacioc în Iată Duhovnicul (2007)
Adăugat de Marilena Faier
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul pietrelor

Glasul pietrelor ce tac
Stând de strajă pe morminte
Glasul omului sărac
Faţa căruia nu minte,
Glasul vântului în şoapte
Printre frunzele pădurii,
Glasul păsării de noapte
Când ascut cuţite furii,
Glasul inimii ce bate
Făr' a spune răspicat
Dacă-i de singurătate
Ori de-un rău nevindecat
Nu al inimii, ci-al lumii
Răsădit în sânul humii
Supt din neam în neam pe rând
De la naştere-n mormânt,
Glasul de oştean ce moare
Făr' a cere răzbunare,
Mii de glasuri îngropate
Ce rostite-ar fi: Dreptate...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Beniuc din Glasul pietrelor
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai patru?

- Eşti tu apă? 'ntreabă grâul.
- Du-te, vezi ce-ar zice râul!
Seara-l mint, furiş, cu pleoapa
că aş fi din neam cu apa.
Străiniu şi-atât de crudă
nu ai vrea ca să-mi fii rudă?
- În comun n-avem nimic;
doar singurătatea-n spic.
*
- Eşti tu aer, ca zefirul
care lunii leagă firul
prin umbrar de palmier?
- Doar de-mi suflu steaua-n cer
pentru semnul de mormânt.
*
- Nu cumva eşti de pământ?
- Tare-aş vrea somnul de glie
visurat de ciocârlie!
*
Toate mi-s, dar fără loc,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Ichim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit în miez de noapte Zamolxis

A venit în miez de noapte, Zamolxis ca să ne spună,
Că nu ne mai este frate. Nu mai suntem împreună.
Politica ne-a despărţit, averile ne-au învrăjbit.
Nu mai avem zile bune. Ne-am împrăştiat prin lume.
"Săracii daco-romani, aţi rămas de-acum orfani.
Dacia vostră bogată, de toată lumea-i furată.
Rusia vă dă târcoale, Europa vostră doarme.
Pe voi, cei rămaşi în ţară, care n-aţi plecat afară,
Sărăcia vă sugrumă, ţara nu vă mai e mumă.
Singuri sunteţi vinovaţi, pentru tot ce înduraţi.
De ce nu vă adunaţi şi-împreună să luptaţi,
Pentru ţară, pentru neam, pentru frunza de pe ram?
Sufletul în mine plânge, când văd cum vă pierdeţi neamul.
Inima rău mi se frânge, când văd cum vă duce valul.
Unde-i Dacia străbună? Unde-i patria română?
Neam de daci şi de romani, ca să nu mai fiţi sărmani
Treziţi-vă din amorţire şi faceţi din nou unire.
Cu Burebista, Decebal, să formaţi puternic val.
Să faceţi pace în Carpaţi, o veşnicie să fiţi fraţi.
Să fiţi voi Mircea şi Mihai, stăpâni pe al ţării plai.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (august 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară am

O ţară am, un neam am şi o limbă,
Şi-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentaţii mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.

La Chişinău când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Chişinău mi-i dor de România,
La Bucureşti de Basarabia mi-i dor.

Acelaşi neam, acelaşi plai şi-acelaşi grai
La Bucureşti, la Herţa, Cernăuţi,
Chiar de-i străin în ţara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuţi.

La Cernăuţi când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuţi mi-i dor de România,
La Bucureşti de Bucovina-mi este dor.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Mătcaş
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copilul unui neam sărac, bieţi români ce scormonesc pământul.

citat celebru din Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!