motivatie

Evaluare

Erau chipuri patetice
care au dispărut
în degringoladă
cine să mai epateze
la tablă sau interviu
la audit sau la catedră
când tot mai puţini
aderă la valori
când puţini iniţiază
plusvaloare
şi rariştea creşte
şi multe-s latente
şi prea multe
dau în lehamite
acum e nevoie
de iniţiativă
motivaţie şi acţiune.

poezie de David Boia (20 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e un sentiment viabil, copleşitor şi superior prin complexitatea lui. Conferă libertate, în măsura înălţării sufleteşti, recunoaştere şi motivaţie interioară spre a defini idealurile propuse. Împreună e întotdeauna mai uşor. Iubirea e sinonimul vieţii şi elogiul mut atribuit preţuirii ei. De aceea întreg parcursul drumurilor anevoiase, petrecut în lipsa acestor trăiri nu-l putem numi decât supravieţuire.

Andreea Palasescu (9 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi umbla cu argumente peste argumente într-un ceas măreţ al renaşterii – Dragobetele. Îşi cere azi dreptul la renaştere, la înmugurirea pământului, la desmorţirea cerului şi a cântului păsărilor, la continuitate – care exprimă direct înţelepciunea lui Dumnezeu.

Nu există motivaţie pentru a determina o finalitate a unui elan sufletesc ce se vrea a fi vis, emoţie şi deopotrivă renascentist. Renaşterea reprezintă îndemnul la aprecierea justă pentru ceea ce suntem şi ne-a dat Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune (24 februarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul fără meserie e condamnat la o foarte impură motivaţie a acţiunii politice. El se ţine cu dinţii de fotolii şi demnităţi, pentru că n-are la ce se întoarce. Întrucât altceva nu (mai) ştie, e musai să rămână în front până la moarte. Iubit sau nu, eficient sau nu, util sau dăunător, el se va strădui din răsputeri să se agaţe de scena publică împotriva tuturor evidenţelor. Ce altceva să facă?... Când nu ştii să faci nimic, nu-ţi rămâne decât să-ţi confecţionezi un destin politic. Cu atât mai rău pentru alegători.

citat din Andrei Pleşu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte să te întâlnesc pe tine, Bella, viaţa mea era o noapte fără lună. Foarte întunecoasă, dar cu puţine stele-puncte de lumină şi motivaţii... Apoi ai traversat cerul meu ca o cometă. Brusc totul a luat foc; exista lumină şi frumuseţe. Când n-ai mai fost, când cometa a căzut peste orizont, totul s-a făcut negru. Nimic nu se schimbase, dar ochii îmi erau orbiţi de lumină. Nu mai puteam să văd stelele. Şi nu mai exista nicio motivaţie pentru nimic.

Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de Antonia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cert e că mă implic doar în proiecte care mă incită din punct de vedere profesional şi artistic, niciodată din considerente strict financiare. Pentru mine contează ca produsul să nu fie penibil şi să trezească interes, iar asta cere credinţă şi motivaţie. În plus, mi-am zis că, dacă tot las ceva în urma mea, să fie lucruri de care lumea să-şi amintească cu plăcere. De aceea, am încercat să fiu pe cât se poate cu coloană vertebrală, să nu fac compromisuri - cel puţin, nu compromisuri majore -, şi astea au fost principiile de care m-am ghidat de-a lungul anilor.

citat din Nicu Alifantis
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Cine-i Rikky? Şi de ce-ţi trebuie dulciuri de la Nis, pentru el?
Lucian: Şi tu eşti curioasă?
Lia: Parcă ţi-am mai spus că da, sunt curioasă, din cauza meseriei mele.
Lucian: Ah, spre deosebire de Nis, ai şi o motivaţie solidă: meseria ta!
Lia: Cine-i Rikky?!
Lucian: Un papagal colorat şi zgomotos, tare drăgălaş.
Lia: Un papagal?! Ai un papagal?
Lucian: Până ieri nu aveam unul. Acum da, am; şi-i plac dulciurile, tare mult; în plus, îmi spune "şeful" – nu eu l-am învăţat.
Lia: Vorbeşte?
Lucian: Multe; nu-i mai tace pliscul, dar e simpatic foc...
Lia: Te cred...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea care depinde de noi...

.. iată două lumi finale, raiul şi iadul...! Cu toţii, spre ele ne îndreptăm trecând vieţii
vadul, trăind, cei mai mulţi neştiind de ce s-au născut, pentru ce, şi, cum de sunt vii, ei
neânţelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conştienţi ai Marii Creaţii lăsaţi s-o influienţăm să existe cu gândul minţii
gândind atâta cât existăm, chiar şi speriaţi de viaţa în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toţi bulversându-ne, că de ce e aşa şi nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, aşa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea şi l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
şi-nvrednicindu-l cu slava şi sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalţă urcând cer după cer dar şi destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l ştim căzuţi în abisele de-ntuneric pierduţi în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieţii trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiţi să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câţi oare n-ar huli blestemând ştiind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în ţărână, mulţi tociţi, uzaţi şi chinuiţi, mâncaţi ca de-o
văpaie nebună, în care, cerşeşti urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinşi, că, şi bogatul, ca şi săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veşnicie rostogoliţi... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliţi în iad prăvăliţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!