marinimie

Cele trebuincioase

Un Talent va şi ştiinţă;
Concheranul, conştiinţă;
Diputatul, semeţie;
Ministrul, ipocrizie,
Şi un prinţ mărinimie.
Judele, va iscusinţă;
Preotul, va umilinţă,
Şi ostaşul, va credinţă.

O fetiţă, modestie;
Tânăra, cochetărie,
Ş-amorezul, va mândrie.

Galantului, trebuie stare
Bărbatului inimă mare,
Şi nevestii, viclenie.
Amorului, împiedicare;
Moralului, puţină sare;
Temătorilor, plimbare; -
Iar cornaţilor, răbdare,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru majoritatea oamenilor care probabil nu au petrecut prea mult timp gândindu-se la acest subiect, bogăţia este simplu simbolizată de un singur cuvânt: milionar. Iată un cuvânt extraordinar! Sună a succes, libertate, putere, influenţă, plăcere, posibilitate şi mărinimie. Cu siguranţă, a fi milionar nu este o imagine mintală neplăcută! De asemenea, cuvântul bogăţie include mai mult decât concepte economice. Se poate vorbi de bogăţia experienţei, de bogăţia prieteniei, de bogăţia iubirii, de bogăţia familiei şi de bogăţia culturii.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conducătorii comunişti au ştiut întotdeauna foarte precis ce urmăresc şi de ce au nevoie, demersurile lor fiind îndreptate numai spre realizarea unui scop lucrativ. N-au făcut niciodată niciun pas din mărinimie sau dezinteres; fiecare pas era calculat în modul cel mai realist posibil, "evaluarea" adversarului fiind făcută cu maximum de perspicacitate, de cruzime, de cinism. Pentru prima dată în îndelungata istorie rusească diplomaţia sovietică a lucrat ingenios, fără concesii, perseverent, impertinent, depăşind-o întotdeauna pe cea occidentală.

citat clasic din Marchizul de Custine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am supus atingerilor captive

M-ai ascuns în tine cu sufletul în mâini
şi m-ai lăsat să-ţi consum iubirea
fără libertatea de a o gândi altfel,
mă ştiu cu inima înflorită de mărinimie
respir cu sângele întregul dimineţilor firii
în dorul de tine mă macin fermecat.

M-am supus atingerilor captive
lăsându-mă pradă şarpelui viclean
cu ochii plini de aroma lacrimilor dulci
la umbra cireşilor cu spirit divin.

Mă rup totuşi, în cuvintele mierii
alunecând vâscos printre pietre
împreună până-n constelaţii albastre,
să sorbim lumina din cuvântul prim.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove în lumină

trăiesc extaze ample cu slove şi muzici
poeţii cutezanţei îmi preocupă timpul
sunt pentru suflet prieteni metafizici
cu înţelegeri vaste care-şi arată chipul.

voi turna iubirea cu mărinimie
răspândind voioasă poematice gânduri
expansiunea mea la sacra boemie
mă aşează-n paralele în liniare rânduri.

versuri mă întremează îmi dau energie
cuvinte senzuale îmi ajung în suflet
nu există timp fără dram de magie
reflexele de Paradis le adun prin umblet.

iubirea pentru viaţă crează sinergie
pe cerul împlinirii nu-i loc de urlet de tunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni

nimeni cu mâinile (de)legate voi mai veni
(aromele tale vorbesc despre tine)
cu mâinile bine
legate de-o parte şi de alta a nasului deplasat sincer te
voi iubi eu aşa
cum nimeni nu te-a iubit cu mâinile (de)legate
(aromele tale vorbesc limbi străine)
te voi iubi din
tr-o dată preocupat de cunoaştere şi plăcere
cu mâinile bine
înfipte în tot ce vei fi nu vei fi într-o clipă
a fumului nostru voi veni şi te voi
iubi eu aşa din
mărinimie curată faţă de simţirile mele!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia iubirii

Te rog, dictează-mi, Doamne, nişte versuri,
să-i scriu Dragului meu o simfonie,
cu armonii din nouă Universuri
şi-a Ta mirifică polifonie.

Apoi, dă voie unui cor de îngeri
şi-unei orchestre-a lumilor stelare
să-i cânte "Simfonia făr-atingeri",
cu o IUBIRE scoasă din tipare.

Te rog fierbinte, să mă onorezi,
să -Ţi pui peste Lucrare Semnătura!
Eu doar iubesc şi scriu tot ce-mi dictezi,
Tu stabileşti tempoul şi măsura!

Să corectezi ce-i fals, ce-i aritmie,
că suntem toţi curtaţi de neputinţă!
Cu dar de lacrimi şi mărinimie,
aşază-ne concertul în Credinţă!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de creasta pe care urcasem, spre Italia, se adâncea în umbre Val d'Aosta cu ceţuri argintii spre depărtări. În partea opusă, vălurirea crestelor, a vârfurilor înzăpezite, a coamelor, era fără margini. Din ele, ici colo, izbucneau pinteni ferecaţi în gheţuri împungând cerga seninului. Un umăr pleca din trunchiul viguros al uriaşului pe care ne cocoţasem - noi fiind în mijlocul acestui univers - lua la subsuoară pe fratele său mai mic şi întindea degete mângâietoare, peste capetele fraţilor dioscuri spre zâna născută din ceţurile trandafirii: Monte Rosa... Ani de-a rândul am visat să ajung pe vârful acesta, care se prezenta cu pănş argintiu, iar acum, după un galop de patru ore şi jumătate, eram aici, sub oblăduirea astrului care-şi revărsa, cu mărinimie, în valuri, lumina asupra noastră.

Neron Aurel în Muntele şi iubirea, VII "Matterhorn"
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii celui mai obraznic bărbat

Din ochii celui mai obraznic bărbat
Mă priveau stâncile unei aroganţe alese...
Eu, femeia tânără, un veac am înserat
În zborul păsărilor ce ştiu să deteste
Trufia, ignoranţa şi simpla trădare
(Intuiţia niciodată nu m-a părăsit)
Aveam să-l modelez ca pe un lut moale
(Să fi fost bărbatul cel mai iubit?)
Şi să fac din el, deseori - un ulcior
Şi aşa, cum se crede plin cu licoare,
Să-l las, zi de zi, să moară de dor.

Din ochii celui mai obraznic bărbat
Eu cobor, domol, ca un izvor de câmpie
Şi ocolesc toţi bărbaţii din stat
Cărora le-am zâmbit cu mărinimie.
Intersectez noaptea, fiind acea lumină
Ce din stele nici gând să cadă,
Zorii multe-culori îi aprind şi-i iau în mână
Şi-i sfătui în pieptul cui să ardă.

[...] Citeşte tot

poezie de Renata Verejanu
Adăugat de Valentin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul

Ea, cu eleganţă a ales, să poarte azi,
O rochie lungă, vălurată, turcoaz,
Regină pare a fi când din culise apare
Şi-n sală un murmur discret face rumoare.

El, pentru aceasta grandioasă festivitate,
A ales să poarte, un frac, o haină de ceremonie,
Cu reverenţă, mâna la piept o pune
Şi se prezintă ei cu multă mărinimie.

De mână ei se prind şi se îndreaptă,
Spre ringul de dans, unde să-şi etaleze
Ale lor unice şi magice talente de-a valsa,
Pe ritmul muzicii lui Srauss si-al lui Doga.

Pe măsura de trei timp ei se învârt,
Parcă s-ar desprinde de pământ,
Plutesc uşor şi jucăuş, de parcă ar zbura
În altă lume, unde-i totu-i roz şi colorat
Şi extazul fericirii îşi face un regat.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (11 octombrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!