laţ

Dacă aş avea talentul de a omorî pe cale telepatică, s-ar strânge un laţ al ororii în jurul pământului. Victimele lui: toţi cei care fac zgomot, zgomotoşii, cei care cauzează zgomotul şi cei care permit zgomotul.

citat din Robert Gernhardt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependent

Zău, dragostea ta,
E un laţ ce strănge
Nici că pot scăpa,
Inima îmi frânge.

Mă atragi în cursă,
Mă respingi apoi,
Sunt doar eu şi tu?
Sau poate amândoi.

Iubirea-ţi ciudată
E ca un vag enunţ
Adesea mă îmbată,
Nu pot sa renunţ!

Am fost prevenit,
Nu-i un accident
Chiar am devenit,
De tine dependent!

poezie de Alex Dospian (decembrie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi în timp

am obosit de mers în gol
am pus tâmplele pe genunchiul vieţii
înainte de a despuia sufletul de tristeţe
am luat un lanţ să îmi leg durerea
zăcea aiurea pe drum
un foc să îmi vindec rănile trupului
şi un laţ să...
spune omule, spune...
până unde vor curge lacrimile mele
pe cer, o stea va potrivi paşii mei
în timp

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştreang şi de la capăt

Decât să spânzuri în gol,
să râdă şi cometele de tine,
mai bine te legeni la sol
într-un laţ cu lăuntrul domol,
mai bine te legeni în vântul
ce umblă una cu pământul,
mai bine te legeni acasă
cu ochii-n tavan, cu picioarele
pe faţa făţoasă de masă –
mai bine te legeni, ştrengar,
la mamelonul cât un zar
al mamei dulci -
al mamei din ziar!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Va fi şi simplu, dar va fi şi-aiurea,
Mă voi preface-n vinuri şi-n ulcioare,
Voi confunda deşertul cu pădurea
Şi naşterea cu timpul când se moare,

În creier voi păstra numai obsesii,
Adulmecând credinţele în tine,
Voi transforma succesele-n depresii,
Presupunând că tu mai eşti în mine,

Iar când se schimbă noaptea în tăcere,
Voi căuta de gât să mă înhaţ,
Cu mâini bătătorite de durere,
Din părul tău să-mi împletesc un laţ...

poezie de Alexandru Mogoşeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul de la masa de cărţi

În dimineţile în care scriu,
Cărţile mele nu mă bagă-n seamă,
Crezându-mă, pesemne, un sicriu
De care-ncepe să le fie teamă.

Ce proaste sunteţi, le şoptesc zâmbind
Cărţilor care veşnic mă-mpresoară,
Precum un laţ cu ochiul recitind
Acelaşi gât, pentru a mia oară!

Eu am numai o carte preferată,
Care pe masă nu-şi găseşte loc,
Până ce voi nu veţi pieri vreodată,
De mâna mea, zâmbind, puse pe foc!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcuta-mi umbră

Mă simt al meu ca un copac
Al nimănui, doar cresc şi tac,
Iar cei pe care-i adumbresc,
N-aud că tac, nu văd cum cresc...

Mă simt al meu ca o pădure
A tuturor; nicio secure
Pe toată nu mă pune jos,
Păstrând măcar un loc umbros,

La care vine tăietorul
Să-şi pună capul şi ulciorul,
Ca un călău setos de sânge,
La un călău ce-n laţ îl strânge.

La umbra mea, de dorul tău,
Mă simt al meu tăcut călău.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joia Mare

Suntem mereu în Joia Mare,
Trădările de ţară se ţin lanţ.
Trimitem la spânzurătoare
Chiar şi Iubirea ce-i ţinută-n laţ.

Trădăm păduri, trădăm izvoare,
Ne vindem sufletul pe doi bani.
Ochim în tihna blândă-a căprioarei,
Ne perindăm pustiul printre ani.

Ne abandonăm şi proprii copii,
Din dragoste făcut-am lupanar.
Cocotele se complac în orgii,
Şi sentimentul e pus pe cântar.

Suntem mereu în Joia Mare,
Nu mai iubim, doar ne urâm.
Desfrâul devenit-a şezătoare,
Ne întâlnim uniţi la cimitir.

poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de timp

amintirile plâng
lângă coconul spart -
pulbere de stele risipită-n vânt

cad cioburi de cer în crepuscul -
picături de timp în clepsidra vieţii

fir de nisip ce toarce dorul
răsucit pe deget
o dată
de două ori
laţ aşezat în jurul inimii ce tace
şi tace atât de rece

izvorul iubirii a îngheţat
clopoţeii de apă -
cântecul de lebădă al cuvintelor -
se sparg de pereţii nopţii

până şi zborul a amorţit

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând sfârşitul în propria uitare

Strada întoarce spatele spre soare,
Tălpile mele îi fac frecţii cu umbre,
Timpul plouă cu priviri nesigure,
Doctorii au sentimentele sumbre.

Strigătele durerii sunt temperate
De fulgerul care inundă pământul,
Pietrele intră în propriul mormânt,
Gâtul mirării pune în laţ cuvântul.

Mila mea urzită e singură-n frică,
Trupuri osoase sunt în vegetare,
Strada întoarce privirea în noi
Căutând sfârşitul în propria uitare.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!