indata

Soluţie

Neavând ce face, muma,
Pentru cei care prăşau
Şi trudind în taină gândul,
Ştiind că-nfometaţi erau,
Scoase carne din găleată...
Cu asta nu-i sătura,
Deci se hotărî îndată
De-o soluţie să dea.
Grădina, verde era,
Ca o floare de frumoasă...
Cu ceapă şi cu salată,
Mai bine nu se putea,
Ceapa fiind totu-n casă.
Scoase-un braţ, aproape două,
Se-apucă să cureţe,
Încropi o ciorbă lungă
Combinând legumele,
Făcu apoi o tocană,
Tot cu ceapă, se-nţelege,
Fiindcă,..., cum ştie românul,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Cuvintele se primenesc în versuri
uneori se prefac în cântec,
să se audă din gura oamenilor
frumos.

Lacrima ori bucuria ascultătorilor
mă îndeamnă să cânt,
le ascult sufletul şi-l fac să vibreze,
închid o clipă ochii
să-mi simt îngerul vieţii,
privesc apoi mulţimea
îndată rupe tăcerea,
cântă şi ea.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O corabie în flăcări

De pe nava incendiată,
Nemaiputând fi salvată
De flăcări decât prin scufundare,
Au sărit câţiva corăbieri care,
Apropiindu-se de navele duşmane,
Au fost împuşcaţi de îndată;
Au pierit toţi, unii arşi de jarul fierbinte ca lava,
Iar alţii s-au dus pe fundul mării-împreună cu nava.

poezie de John Donne, 1572-1631, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Târziu târziu târziu, târzie este ora, târziu prea târziu, şi putred anul;
Duşmănos vântul, amară marea, cenuşiu cerul, cenuşiu cenuşiu cenuşiu.
O Thomas, întoarce-te, Arhiepiscope, întoarce-te în Franţa.
Întoarce-te. Îndată. Neauzit. Lasă-ne să pierim în linişte.

poezie de T.S. Eliot din Moarte în catedrală. Femeile din Canterbury dezvăluie temerile oamenilor de rând
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul va fi tată

Lângă o fântână,
Se ţin strâns de mână,
Vara călduroasă
Ce-i tristă că trece,
Toamna răcoroasă
Ce jalnic o-ngână;
Una dă să plece,
Alta, să rămână...

Fântâna, secată,
O vede plecată
Pe vară-n pustie;
Scăpată-i de-arsură,
Iar vântul adie,
Punându-i îndată
Sărutul pe gură...
Curând, va fi tată.

poezie de Marius Robu (31 august 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii şi sarmalele

Dín vremi imemoriale,
Noi mâncăm ades sarmale,
Tinerei, bătrâni, cărunţi,
La botezuri şi la nunţi,

La Crăciun, la Paşti, oricând
Ávem poftă, ávem jând;
Iar când sunt cu mămăligă
Aş mânca şi de-aş fi rigă.

Ah, grozava tocătură
Are-un gust divin în gură!
Pentru-o porţie, îndată
Eu mi-aş da chenzina toată.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune şi frumuseţe

Între crăpăturile unui zid,
o panseluţă înflori în spaţiul arid.
Văzând-o, de îndată am înţeles
că de la cele mai simple
la cele mai complexe,
lucrurile universului conţin
frumuseţea stării de agregare
dând întregului univers amploare.
Atomul neasociat, nimic în sine e...
Frumuseţea-i bucurie,
bucuria-i ambasadorul porţiei de fericire.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţelul de aur

Abia primiseră porunca
Dar ei tânjeau de dor de lume,
Şi-au început îndată munca
De-a face-un chip acelui Nume.
Viţel de aur? Un pretext!
Căci zeul lor era plăcerea:
Mâncăruri, băuturi şi joc,
Şi muzica şi despuierea...

Tu, Aharon, acolo-n frunte,
Ce explicaţii bâiguieşti?
Ia-ţi cupa plină cu cenuşă
Şi-n jale să te pocăieşti!

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emigranţii

Am avut azi-noapte vis
Uşa casei am deschis
Fluturi mii în cor mă cheamă
Să le fiu soră sau mama

Mi-au spus că sunt emigranţi
Dintr-o luncă cu mulţi fraţi
Unde sărăcia-i Doamnă
Nu sunt flori, e veşnic toamnă.

I-am primit, dar am greşit
Îndată m-am molipsit
Şi-am plecat cu ei în lume
Căutând zile mai bune.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stans puer ad mensam

N-am putea avea un trai tihnit
– Şi-apoi şi acela ar sfârşi îndată –
Dacă-am mânca mazărea ajutaţi de cuţit
Sau cu lingura porţia de salată.
Mănâncă-ncet – numai cei lacomi, în rele nărăviţi,
Calicii mahalalei, cei prea de tot săraci,
Toarnă hrana în ei de parcă la jaf fiind, grăbiţi,
Ar arunca lucrurile de furat în saci.

poezie de Walter Alexander Raleigh din Râs dintr-un nor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!