increderea acordata

Încrederea în om

Poţi să te-ncrezi în animale,
În fenomene naturale,
În apă, aer, foc şi vânt,
În ceaţă, fulgere, pământ,

În luna schimbătoare, sori,
În norii veşnic mişcători,
În ploi de stele, semne-astrale,
În semnele zodiacale,

În horoscop, sucitul rac,
În vise, duhuri, iad, în drac,
În gheaţă, ger, căldură mare,
În soartă şi în ursitoare,

În vin, în whisky şi în rom;
Să n-ai încredere în om!
Căci omul e mai rău ca toate,
Te-njunghie chiar pe la spate.

pamflet de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (14 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arlechinada a doua

mă certam cu draga
treaba mea care
de la inel
de la inelul cu cheile lui Sf. Petru
de la scorburi şi răsuciri
arlechineşti – ce ştiţi voi
vi se pare că aici trăiesc
într-o totală implacabilă euforie
năclăit în poezie până peste cap
că plutesc amplu...
într-o mistică splendoare şi
balegă – caii verzi, da
caii verzi îi ţin precum ţiganii, în casă
doar că
le-am pus pampărşi dealtfel
ca şi muzelor... ca şi speranţei
să nu se mai smârcâie pe unde apucă
drago
nu voiam să ştii
dar inelul

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elliot Hawkins

Semănam la chip cu Abraham Lincoln.
Am fost unul dintre oamenii tăi Spoon River, partenerul tău în toate,
Dar întotdeuna inflexibil de partea dreptului la proprietate şi pentru ordine.
Un constant şi fervent membru al bisericii,
Câteodată participam la mitinguri pentru a te avertiza
Asupra răului născut de nefericire şi de invidie,
Şi pentru a demasca pe acei care încercau să submineze Uniunea,
Şi pentru a arăta pericolele reprezentate de sindicatul Cavalerilor Muncii.
În pofida atacurilor din ziare, cum ar fi "Clarion",
Succesul şi pilda meu au inevitabile influenţe
Asupra tinerilor voştri şi asupra generaţiilor care vor veni;
Am mers cu regularitate la Springfield,
Participând la sesiunile Legislativului
Pentru a preveni raidurile distrugătoare asupra căilor ferate
Sau asupra oamenilor care construiau statul.
Am beneficiat de încrederea legislatorilor şi de încrederea ta, Spoon River,
În ciuda zvonurilor că aş fi fost un lobist, un manipulator.
M-am mişcat prin lume în linişte, bogat şi anturat,
Murind până la urmă, adevărat, dar odihnindu-mă aici,
Sub aceasta lespede de marmură în care este gravată o carte deschisă

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complotul simţurilor

Încrederea –
Un fulg de nea topit
În cristalinul unei priviri.

Un zâmbet –
O rază de soare
Ce străbate norii buzelor.

O lacrimă –
Un ocean de gânduri
Pe cărarea unui obraz.

O mângâiere –
O petală de trandafir
Peste spinii degetelor.

O îmbrăţişare –
Un gust dulce
În vorbele unei tăceri.

[...] Citeşte tot

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc diurn

Cerc diurn -
Cerc descris de aştri
În mişcarea lor aparentă,
Zilnică, în jurul Pământului.
Datorită cuvântului
Şi a poeziilor citite, în speţă,
Am crezut doi ochi albaştri
Că adevărul spun.
Dar nu a fost să fie:
La spate se dădea o bătălie.
Sentimentul de dor e strivit,
Încrederea în om a murit.
În stare de imponderabilitate
Nici nu iubesc, nici nu urăsc,
Nici nu mai caut dreptate
De la cel ce mi-a promis aştri
Zâmbindu-mi cu ochii albaştri.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încrederea

Când într-un pumn de ţărână
Descoperi minunată floare,
Trebuie să-ţi iei sufletul în mână,
S-o uzi sub razele de soare.

Nu laşi nicicând rele şuviţe
De vânt năprasnic s-o aplece,
Pe lujeru-i sunt coroniţe
De prospeţimi ce lumea-ntrece.

Prinde-o la piept şi chiar sărut-o,
Este minunea de ne-atins
Pe care mulţi ruptă au vrut-o,
Tu ai zidit-o-n al tău vis!

Încrederea-i nemuritoare
Între o floare şi un om
Când ea devine roditoare
Iar tu eşti pentru dânsa pom!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior necunoscut

Şi am denumit pământul odihnă
de se cutremura de nelinişte
cu o teamă ce nu se poate învinge
de ce ar putea să însemne sfârşitul.

Noaptea ce mă-nfăşoară-n răcoare
în verile toride,
încearcă să-mi pună la îndoială
adaptarea la desele schimbări.

Dacă din toate aş lua câte puţin
ar încolţi repede încrederea
că totul se poate construi
dintr-un bulgăre de voinţă,

ce n-ar mai pleca de la mine
dintr-o cauză crescută cu ramuri
într-un interior necunoscut
ce-l tot adâncesc săpând.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamagire

Ti-am daruit iubirea mea
ca pe o floare din gradina
dar pentru ca nu ai udat-o
s-a ofilit si a murit

Ti-am daruit prietenia mea
ca pe o stea de pe cer
dar pentru ca nu ai privit-o visator
a cazut sub talpile tale obosite

Ti-am daruit increderea mea
ca pe o lege pe altar
dar ai lasat sa o scuipe trecatorii

Dezamagita,
am vrut sa-ti mai dau
speranta mea
dar am crezut ca o vei sparge
in mii de bucatele

poezie de Mirabela Lazăr (10 iunie 2000)
Adăugat de Mirabela Lazăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor sideral

dragostea mea e solidă şi fermă
încăpătoare ca un palat de cristal
diamante de simţuri sub epidermă
mă fac bogată în timp magistral.

hai spune-mi iubite că sunt frumoasă
că fără mine nu poţi să respiri
că mă iubeşti cu dragoste mănoasă
ca pe o floare rară printre trandafiri.

încălzeşte-mă iarăşi cu soarele tău
să nu-mi degere încrederea în tine
în mine e o iarnă şi îmi pare rău
că o lumina rece pâlpâie în retine.

strânge-mă iubite în braţele tale
soarbe-mi cu sete roua din petale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul infinitului alb

Încrederea ta
m-a făcut să văd depărtarea
în albul ce ninge.
Ninge de patruzeci de zile
şi patruzeci de nopţi.
Te-am simţit pătrnzând
în sufletul meu
sfioasă stai
la începutul drumului tău,
drumul meu a ajuns la final,
finalul ultimului act
fără de întoarcere
deja zăresc casa Tatălui meu
acolo am să te aştept
într-un târziu
şi de-o potrivă vom fi.
În braţe albe
am să te port
spre albul infinit...
Noapte bună, iubire.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!