imn catre necunoscuti baconsky

Autoportret în timp

Am semănat cu pădurea, cu moara de vânt, cu tăcutele,
negrele, necunoscutele cruci de la margini de drumuri,
cu umbrele cailor noaptea pe-nalte coline moldave
am semănat - şi cu chipul ciudaţilor zei
îngropaţi în nisip lângă mare. Cât e de-atunci?
Trebuie sa fi trecut multe ploi, multe viscole, trebuie
sa fi pierit multe ziduri şi oşti, să fi căzut multe lanţuri,
să fi ars, să se fi risipit, să se fi dus dracului multe imperii
ca să-ncep a semăna în sfârşit cu mine.

poezie clasică de A.E. Baconsky din Cadavre în vid (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, române!

Deşteaptă-te, române, acum de ziua ta,
Şi schimbă imnul ţării, nu mai dormita.
Un imn nou pe care să-l cânţi cu mândrie,
Acest ''deşteaptă-te'' te-adoarme pe vecie!

Trezeşte-te române şi fă din imn o faimă,
Nu te mai stresa să cânţi acestă spaimă.
Fii mândru că pe aceste plaiuri locuieşti,
Gândeşte pozitiv, căci pui de dac tu eşti!

Ridică-te române din negura de vremi,
Şi trăieşte-ţi clipa în care acum sîntem.
Fă din prezent ceva bun pentru viitor,
Educă-ţi copiii, îngrijeşte-te de starea lor!

Dezgheaţă-te române, iubeşte până poţi,
Fă din iubire o artă, şi o hartă pentru toţi.
Fii bun cu tine însuţi, şi ai grijă de ţara ta,
Căci România de acum, nu-i patria altora!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 decembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn soarelui

Mărire ţie, soare!
Tu spulberi şi topeşti
Zăpezile şi câmpul
Din nou ni-l înverzeşti.

Şi chemi voios copiii
Să vie în zăvoi,
Să-ntâmpine cocorii
Care se-ntorc 'napoi.

poezie de Victor Tulbure
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen

Îmi place să privesc afară.
- Când au căzut aceste frunze?
Şi arborii se scuturară,
Şi-n vizuini adânci, ascunse

Stau vulpi roşcate. Stoluri, salbe,
Peste pădure nori de ceaţă,
Ca nişte zburătoare albe
Plutind, de vârfuri se agaţă.

Negru pământul se arată;
Pe câmpuri vântul iar adoarme.
O ciută cade fulgerată
De trăsnetele unei arme.

Şi liniştea cu-aripi uşoare,
Prin mii de pori respiră-n toamnă.
Doar plopii mistuiţi în zare
Spre depărtare mă îndeamnă.

poezie clasică de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul

Mă uit la vânt şi nu-l văd,
Mă uit îndelung şi nu-l văd,
Văd doar arborii cum se clatină
Şi frunzele cum aleargă prin iarbă.

Mă uit la timp şi nu-l văd,
Mă uit îndelung şi nu-l văd –
Văd doar copiii cum cresc
Şi oamenii cum încărunţesc şi se-apleacă.

poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei femei needucate

Când vei fi murit, vei zace pe veci,
fără ca cineva să-şi aducă aminte de tine;
tu n-ai avut niciodată parte de trandafirii Pieirii;
fără renume aici, tot aşa vei rămâne şi în Hades,
rătăcind încolo şi încoace printre morţii necunoscuţi.

poezie de Sappho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant şi sublim

S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Şi să dansăm ca doi necunoscuţi, aleşi,
Sosiţi la Balul Sublimului magnific.

Printre flori cu rouă de cleştar,
Să pierd pantoful alb,
Şi tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat şi-nveşnicit.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul cavalerului

Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă
până când în locul zorilor au venit corbii,
corbii erau heralzii absurdelor mele victorii
risipindu-mi numele urbi et orbi.

Spada mi s-a întors înapoi în trecut,
a chemat-o arhanghelul Menumorut,
braţul îmi cade, capul mi-e greu,
dar numărul morţilor creşte mereu.

Creşte şi luna cu cele trei vipere galbene,
ochii se tulbură încet şi apun -
creşte numărul morţilor, creşte întruna -
voi muri printre hoituri bătrân şi nebun.

poezie clasică de A.E. Baconsky din Cadavre în vid (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihnă

Sunt singură. E linişte în jur.
Ceasul respiră, apoi tace, cu timpul vrea să se împace.
O carte nici bună, nici rea se odihneşte şi ea.
Sufletul meu închină un imn oboselii senine.

poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant şi sublim

S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Şi să dansăm ca doi necunoscuţi, aleşi,
Sosiţi la Balul Sublimului magnific.

Printre flori cu rouă de cleştar,
Să pierd pantoful alb,
Şi tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat şi-nveşnicit.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!