imbatranim

Balada blondelor iubiri

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină
Dar nu se ştie, nu se ştie până când.

Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.

Îmbătrânim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuşi fără adresă
Pentru serbările din zori.

Visăm frumos aceeaşi moară
Ascunsă-n tragicul decor
Şi măcinăm aceleaşi lacrimi
Când dau părinţii telefon.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că e o tendinţă tot mai mare ca, pe măsură ce îmbătrânim, să stăm tot mai mult în faţa televizorului, să gândim mai puţin şi să ne lăsăm absorbiţi şi amuzaţi de ce se întâmplă acolo, lăsându-ne prea puţin timp la dispoziţie să mai facem şi altceva. Iar asta seamănă izbitor cu povestea broaştei: dacă arunci o broască într-o oală cu apă fierbinte, va sări imediat. Dar dacă pui broasca într-o oală cu apă rece şi dai drumul la foc, apa o să se încălzească treptat şi broasca o să rămână acolo, liniştită şi neştiutoare. La fel ni se întâmplă şi nouă. Rigiditatea bătrâneţii, atât a trupului, cât şi a minţii, ne copleşesc puţin câte puţin. Şi ne trezim că ne întrebăm la un moment dat cum am ajuns aici. Ar trebui să înţelegem că nu putem să trăim pe pilot automat şi să ducem în acelaşi timp o viaţă bună. Dacă vrem, putem face în fiecare zi ceva să domolim din păcătosul elan al îmbătrânirii.

Bernando LaPallo în Îmbătrâneşte mai puţin, trăieşte mai mult
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosesc

Sosesc cocoarele, sosesc,
De după deal de ţintirim,
Iar anii trec, copiii cresc,
Se schimbă tot ce-i omenesc,
Şi noi îmbătrânim.

Mi-aduc aminte ca acum
Când alergam cu capul gol
Prin prăfăria de pe drum
Şi când ardeam cărţile scrum,
Şi şcoalei dam ocol.

Şi mai târziu, când am plecat,
Ce veselie în trăsură!...
Cum nici n-am plâns, nici m-am mirat
Pe când plângea un biet argat,
Cu-n deget dus la gură.

Şi vreme lungă mai târziu,
Când m-am întors cu dor de bine,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Duiliu Zamfirescu din Spre mare (Poezii nouă, 1889) (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă cu lună în anii '60

Toamnă cu lună
când porţi peste pulovăr o niciodată căptuşită cu totdeauna
când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti
printre taxiuri nefireşti.

Toamnă cu lună
când cabinele de telefon scânteiază
când ştii că nimic nu durează
când până şi vitrinele graseiază
şi vocea tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamnă de sticlă
când magnetofoanele se fac zob
când mixerele de plastic pălesc
când aspiratorul asudă rece
când trusa de şurubelniţe hohoteşte
când maşina de spălat cu ochiul rotund
şi coniacul cu patru stele
se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele
şi toamna de vermut se crede tânără uneori...

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!