gradinita cu arama ei

* * *

Luna zâmbeşte
prin fereastra de lemn
frunzele foşnesc
în vechiul cămin
o strigă de aramă priveşte
din spatele ferestrei
tu dormi sau aştepţi?
plimbarea de seară
pe marginea cearşafului

poezie de Tomasz Gruca, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dusă-i vara, s-a aşezat iar toamna
Cu ale ei culori, arome dar şi brume.
Ne bucurăm să îi vedem aramă...
Mai trece un an cu rele şi cu bune!

catren de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintelui (după căderea guvernului Boc I)

Vreo trei bătrâni, şi prunci de grădiniţă,
Nişte vădane, şi femei cu soţ,
L-au plâns, când a rămas fără şuviţă;
Dar azi, când a rămas şi fără moţ?

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericit

Fericit este acela căruia încă îi mai place ceva ce i-a plăcut la grădiniţă; acela care nu a fost rupt în două de către timp; acela care nu este doi oameni, ci unul, şi care nu şi-a salvat nu numai sufletul, ci şi viaţa.

definiţie celebră de G.K. Chesterton
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde, pentru noi bărbaţii, este un zid de aramă, pentru femei nu este adesea decât o pânză de păianjen.

Denis Diderot în Cugetări filozofice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A schimba, pentru a schimba, e o formă a zădărniciei; a schimba, pentru a îmbunătăţi, e poate legea de aramă a unei existenţe ce tinde spre perfecţionare.

Aurel Baranga în Teze şi paranteze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi face lumină electrică, adică lumină, voi face asta mişcând o bucată de fier în faţa unui fir de aramă.

citat celebru din Nikola Tesla
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul şi-a schimbat aliura,
Înroşindu-şi peruca şi pidichiura,
A lăsat toamna în vie,
Peste dealuri şi-n câmpie,
Aramă vie pe tipsie...
Fiindcă toamna ruginie
E plină de dărnicie
Are multă omenie.

Valeria Mahok (5 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasul fantomă

(lui Constantin Tonegaru)

În port a ancorat un vas fantomă
Cu trei catarguri frânte
Şi cu prora
Zdrobită
Şi desfigurată, ca un craniu
De sinucis intrat în comă...

Îl recunosc!...
Pe puntea lui, odată,
Am navigat cu Cristofor Columb
Spre insula cu mine de platină
De aur,
De aramă
Şi de plumb...
Şi ancorele pline de rugină
Le-am aruncat în rada unui port
Cu apele opace ca opacul
Decolorat al ochiului de mort...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din România nouă, nr. 1, 1 februarie - 1920
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

*&

am spart un pahar şi din el au ţâşnit aşchii
nu de lemn
nu de sticlă
foc
am luat un ciob şi m-am privit
copilăria cu serbările din grădiniţă
adolescenţa derutantă
graniţele trecute cu poza de paşaport schimbată
pentru că eu mă schimb
nu din rea-voinţă!
nici complezenţă...
din firul narativ al timpului care mă ticăie absent
fără inimă - fără avocat
vinovat fără vină
percutant
timpul hoţul de clipe

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!