g.vieru

Limba Română în cârciumă

Motto:
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteşte rea.
"Doina", Gr. Vieru

Iertaţi-mă, Doina şi Ion,
Şi voi aţi murit pentru EA!
Sub lampa de neon
Voi mărturisi ceva:
Ziua Limbii Române
A fost batjocorită
De o intrusă cinică,
Cu suflet de nalbă,
Şi-n mână c - o halbă.
Ea merită să fie hăituită, dar nu
Cu Ordinul Republicii miruită.
Mă arde şi mă istoveşte trădarea, cruda!
Am fost sărutată de Iuda,
Pe banii mei şi profanarea voastră!
S-a întâmplat in sfântă zi, de Limba Noastră!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul soarelui

- Soare, soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?

- Zău că nu ştiu, măi nepoţi,
Câte am ajung la toţi!

- Soare, soare, domn frumos,
La câţi dai lumină jos?

- Nu ştiu, eu nu socotesc
Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua de vineri

Ala-bala, prin aluni,
Unde eşti, copile-luni?!

Şi tu, copilandre-marţi,
Cu mari ochii tăi miraţi?!

Şi tu, miercure, ah, floare
Adolescenţă visătoare?!

Şi tu, joie mohorâtă
Tinereţea mea pierdută?!

Nu pleca, vinere, înca,
Stea matură şi adâncă!

C-o să vina sâmbăta
Cu rece suflarea sa

Şi-o să-mi lase geana stinsă
Şi-n duminici gura ninsă.

poezie celebră de Grigore Vieru din Rădăcina de pământeni
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta luna lina

Această Lună lină
De nu va răsări -
În locu-i răsări-va
Lin chipul maică-mi.
Acest, o, glas al mierlei
Pe ram de va muţi,
În locul lui suna-va
Sfânt glasul maică-mi.
Această punte, Doamne,
De se va prăbuşi,
Întinde-s-or în locu-i
Mâini două-a maică-mi.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

Merg eu dimineaţa, în frunte,
Cu spicele albe în braţe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urmă
Cu spicele roşii în braţe
Ale sângelui meu -
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Şi toţi suntem luminaţi
De-o bucurie neînţeleasă.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o linişte iubirea?

E-o linişte iubirea?
Mi-s pletele albite.
Şi tulbure mi-e somnul
Ca între două pite.
Nu ştiu: răsare iarba,
Mai curg pe văi izvoare?!
Departe eşti de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naşte.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaşte.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Mademoiselle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este foarte frumos, si pentru concursul de recitat poezii de Grigore vieru o sa aleg aceasta poezie!

Bată vântul

Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!

poezie clasică de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda (Lui Grigore Vieru)

Câini ciudaţi lătrau de pe mal
un nufăr cu petale
de mir.

Nufărul creştea, înmiresma lutul,
preschimba lacrima
din jurul său
în oglindă a cerului...

Şi hămăiau câinii,
hămăiau,
cerul se privea
în ecou de stele,

îşi aranja norii
cu cărare de fulger.

poezie de N. Petrescu-Redi din Vânător de cerbi albaştri (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste

Ai pescuit
soarele meu în zori
şi i-ai scos
icrele roşii.
Ai pescuit
dealul meu
şi i-ai scos
icrele negre.
În jarul
cântecului ei
se coace pâinea privighetorii:
rumena roză.
Iar tu
cu-nnegurare asculţi
glasul ei rourat
şi cântecul meu.
Ferice de cel
care se mulţumeşte
c-o pâine
muiată-n uleiul liniştii!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografică

Mama mea viaţa-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singurei eram în casă
Ploi cu grindină când bat.

Mama mea viaţa-ntreagă,
Stând la masă, ea şi eu,
Se aşază între mine
Şi Preabunul Dumnezeu.

Oh, şi crede-aşa într-însul,
Că-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.

Şi eu ţin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Să mă vâr să-l mâzgâlesc.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!