floare si banca

În timp ce proza este o scrisoare trimisă unui prieten, poezia este o floare care se lasă sub o bancă, sperând că cineva o va culege, sau o carte poştală care este trimisă unui cititor necunoscut, de multe ori expediată fără timbru.

aforism de Sandro Montalto din Aforismul în Italia. Antologia Premiului “Torino in Sintesi” (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

O, vis al iubirii trecute!
Sunt singur – omătul târziu
Pătează aleile mute
Şi parcul e încă pustiu.

Văd iarăşi castanii şi plopii.
Prin ramuri suspine străbat.
Acum cu sfială m-apropii
De banca pe care ai stat.

Şi pieptul începe să-mi bată.
De sus fluturând a căzut
Pe bancă o foaie uscată,
O frunză din anul trecut...

George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca şi parcul

Mă certam cu el!
El zicea că a fost mai întâi de noapte zi
Eu îi aruncam o noapte înainte de ziuă!
Jocul acesta ne-a prins dimineaţa
când oul sub găini fumega
şi tot el peste ele aburea
cu noi adormiţi pe singura bancă
din parc
înaintea ei!
Ba nu... ea înaintea lui!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson: La Parlament am capturat pradă de război?
Al doilea consilier: Slab, majestate! Legi, proiecte de legi, discursuri, amendamente respinse, un clopoţel, câteva mii de ordonanţe! Nişte căciuli şi cojoace de la garderoba deputaţilor...
Primul consilier: Eu v-am spus! Dacă vreţi pradă, atacaţi Banca de Comerţ Exterior, nu Parlamentul!
Samson (aspru): Nenorocitule! Iar mă induci în eroare! Banca a fost devalizată de către oameni politici importanţi! Mă pui să jefuiesc o bancă gata jefuită? (Către Al Doilea Consilier.) Să se întocmească documente de recepţie pentru întreaga pradă capturată! Conform legislaţiei în vigoare! Vreau să fie ordine!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-i omului un pistol şi el va jefui o bancă. Daţi-i omului o bancă şi el va jefui lumea.

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...
De ochii tăi plini de lumină
Şi... poate de-un sărut în plus!

Mi-e dor de timpul ce s-a scurs
De tot ce-ar fi frumos să vină
Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...

Mi-e dor de chipul de regină
De toate câte nu s-au spus
De toţi ce n-au avut vreo vină
Că mai adus atât de sus...

Mi-e dor de banca din Grădină!

rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne floare

Floare nu ştie că e floare
şi totuşi între spini
rămâne floare

Omul cunoaşte că e om
şi totuşi între oameni
sunt puţine flori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare

Nu e e floare cu petale
Să fie fără culoare
Fără un parfum discret
Şi-un surâs suav cochet

Nu e floare pe-nserat
Să nu vrea un sărutat
Sau măcar o mângâiere
De la vânt în adiere

Nu e floare, nu e zi
Fără a se împlini
O iubire-n primăvară
Cu un vers din călimară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negoţul

Aştepta, sus, pe bancă
E drept că pe munte.
Oricine-ar fi putut vedea că în creştet de munte
Nu era nici o bancă
Doar pietre cu spăteaza albastră
Făcută din nori
Ar fi zis că-i ciudată’ ntâlnirea
Pe care şi-au dat-o.
Cu sângele prin vine
Stătea şi’aştepta
Când alerga, când se plimba
Cărarea a fost lungă şi clară
Iar pietrele ferme, în scară.
Era noapte afară şi stele
Şi încă n-a venit celălalt
Şi n-a avut loc nici un schimb de cuvinte
Nici o fecundare de’nţelesuri în minte
Nici o lipsă umplută, nici o moarte de stea.
Încă singur pe bancă el stătea şi-aştepta
Ciudatul negoţ de cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi floare

Iubito, pe prispă ţi-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a căilor moarte.

Ea are petalele lungi,
Suflând ai să poţi să le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea ştiu,
Sunt un grădinar damblagiu.

Nu ştiu - trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.

O floare a vieţii vecine
Şi care miroase a tine.
Iubito, pe prispă tu ai
O floare din insula Rai.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!