Poezii despre femeia trista, pagina 3
Lacrimi...
Tristă lacrimă de noapte,
din suspinul blândei șoapte...
Te răsfeți în ochii mei
și plutești ușor în ei.
Iar, ca să-mi fie rău,
mi-ai lăsat amarul tău,
tristă lacrimă de dor,
c-am pierdut dulcele odor.
poezie de Vera Crăciun
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul neschimbării
Pe stradă trece lume tristă
Și-i gârbovită de nevoi;
Ea poartă lacrimi în batistă
De atâta plâns pentru eroi.
Cu dictatura comunistă
Predecesori-au dus război;
Pe stradă trece lume tristă
Și-i gârbovită de nevoi.
Speram toți în vremurile noi
Că-n schimbare se insistă;
Rămas-a doleanța listă
Și totu-i numai tărăbboi...
Pe stradă trece lume tristă.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Din a bărbatului coastă,
Zămislită a fost... ea,
Unii o numesc Năpastă,
Alții o numesc Nevastă,
Sau mai simplu... Femeia!
E un rău ce face bine,
Nu se poate fără... ea,
Pelin cu miere de-albine,
Spinul cu petale fine,
Sau mai simplu... Femeia!
Că-i soție, mamă, noră,
Totu-i pustiu fără... ea,
Cumnată, mătușă, noră,
Soacra acră ce ignoră,
Sau mai simplu... Femeia!
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepedepsită
nepedepsită
de a fi privit înapoi
cu mult
înapoi
îmbrățișând deșertul
ne-am întâlnit
în setea de a privi
femeia lui Loth
îmbrăcată în foc
cu privirile arse
femeia lui Orfeu
cu veșmânt de moarte
femeia deșertului
cu priviri iradiind
spre prăpastia
unui pat de nisip
nepedepsită
de nepedepsit
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasă zi
Tristă zi,
Chiar de ești înaltă-ntre cei vii
Te-ai grăbit,
Mai bine nu veneai,
Ruptă-n malul Begăi rămâneai.
Ceasurile toate au tăcut
Îmi țineau prin vreme de urât.
S-au oprit în ghintele de cai,
Tristă zi,
Mai bine nu veneai!
Tristă zi, mai bine nu veni,
Ești cea mai frumoasă și vei fi,
Ești cea mai înaltă dintre toate,
Prima zi de sfântă libertate.
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Femeia e o nimfă,
Femeia e un mister,
Într-o plăpândă ființă,
Puternic caracter!
catren de Ana Truta (2017)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trista de ce-i ...
Trista de ce-i inima-n mine,
Sufletul meu de chin rapus,
O! nu-ntrebati, nu stie nime,
La nimeni inca eu n-am spus.
Cui am dorit sa-i spun in lume
Sa ma asculte nu a voit,
Altora de ce le-as spune
Sufletul meu de ce-i zdrobit!
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia rămâne femeie
Femeia e un simbol a iubirii.
Toți știu, dar mulți nu așa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.
Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână și plânge în năframă.
Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creștem mari.
Dar când suntem bătrâni și bolnavi,
Plângem din nou după ea ca niște sugari.
Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieții noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolțile albastre.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
E tristă noaptea
E tristă noaptea și-n starea ei perfidă
În giulgiul morții se îmbracă
La lumânări aprinse,
Cad ploile de aur pe trupul de silfidă
Inima de dragoste îi seacă
Cu aripile învinse
Pe drumuri lungi stau gata ca să trec
Iarăși s-aduc lumina lunii
la ferestre-n geam,
Prin lume caii pământului la fugă se întrec,
Se scutură pe dealuri prunii
Nimic să beau nu am.
E tristă noaptea și-n starea ei perfidă,
Cad ploile de aur pe trupul de silfidă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tristă singurătate...
O, tristă singurătate!
spin bătut de vântul soartei,
pe-o câmpie fără flori...
doar cu stoluri vii de ciori,
croncănind în van de toate,
parcă rândul nu-i și-al lor,
să-și piardă aripa dreaptă,
în decursul anilor.
O, tristă singurătate!
floare veșnic ocolită...
de apropiații tăi,
ce reziști ca o cetate,
sfidând jungla celor răi,
doar călită în credință,
plăcută lui Dumnezeu.
O, tristă singurătate!
ai o lege a recompensei,
ce sfidează chinu-ți greu,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (8 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!